Pisici peste pisici, faze stupide peste faze stupide, bebei care fac moace și un milion de alte lucruri care ne prezintă drept o rasă destul de ușor de mulțumit umoristic.

Trecând peste avalanșa de mâțe și crăcănați urlători, nu putem să nu recunoaștem că internetul a șers limitele umorului. Atât pe cea cantitativă, limitată la canalele clasice – ba o emisiune tv, ba un live, ba o carte – toate filtrate de industria respectivă și la care accesul era condiționat de timp, locație, bani, cât și pe cea calitativă, internetul lăsând pe oricine să spună/facă/posteze cam orice.

Și nu e un lucru rău, tocmai pentru că fiecare se poate uita la ce fel de umor îi place, că-s zeci și zeci de feluri. Nici măcar nu trebuie să cauți tu prin munții de conținut, sunt o grămadă de curatori care lucrează pentru tine – de la grupul tău de prieteni din social media până la canale specializate.

Cumva internetul, patria haterilor și a mizeriei umane răspândită sub scutul anonimității, e locul perfect pentru a demonstra forța umorului – imboldul de toleranță pe care-l primești prin râs.

Să luăm exemplul de mai jos:

Pentru cine nu e familiar cu clipul original al melodiei, să urmărească măcar jumătate că altfel nu prinde poanta din clipul doi.

Și-acum versiunea peste care au dat câteva zeci de utilizatori de chatroulette:

Na, acuma vă întreb, fără să-mi dau cu părerea despre cât de reușit e momentul – unde altundeva decât pe net ar fi reacționat atâția așa la vederea unui păros rujat, în chiloți?

PS. Reacția celor care nu înțeleg la ce se uită și apoi fac legătura cu piesa m-a terminat de râs :).