Cele mai frumoase nunţi, nunţile altora, prilej de răsfăţări icastice. Culori, arome, legănări de vals, mângâieri şi sunet. Vai, da! Sunetul polizorului ce ascute satârul vieţii.

Satârul fermect pe care îl veţi purta deasupra capului până pe ultimul drum. Şi oriunde vă veţi ascunde, se va pogorî nemilos sfârtecându-vă pe din două trupul, sufletul, norocul şi speranţa. Jumate la voi, jumate la doamna cu clanța vorbe de maximă valoare şi înţelepciune.

La nunta de ieri, pe lângă sunetul satârului fermecat, m-am delectat acustic cu trupa 2 ZECE. Tineret talentat la coarde şi sprinten la minte care a demonstrat futilitatea muzicii lăutăreşti “de suflet”. N-am avut muzicuţe “de petrecere”, cea mai proastă melodie din repertoriu a fost ceva semnat Tudor Chirilă.

A, iar dom’şoara vocalistă Sasha Călinescu vine de pe alt tărâm. Probabil vreun înger cu aripa rănită, aterizat de urgenţă pe scenă. Vocea aidoma lui Amy Winehouse, dar corpul modelat cu infinit mai multă inspiraţie. Ce-i drept, m-au făcut knockout farmecele dizeuzei după câteva tratamente de Terapia Platin. Până n-au mai fost…