”Țărane”, în mediul urban și cel online, e unul dintre cele mai aspre cuvinte pe care poți să le arunci spre inamic, muniție de calibru mare, acolo cu poponar, cocălar, retard (!) și alte clasice.

Țăranul, în mediul urban și cel online, e unul dintre cei mai bine priviți cetățeni ai țării. Se udă toată hipsterimea, nostalgicii, intelectualitatea și activiștii pentru o Românie mai bună când vorbesc despre țăranul român, acest etalon al muncii curate, al traiului sănătos și al lucrului făcut după rostu-i dat de Dumnezeu.

Nu discut despre cum, dacă ar ști de fapt care e fața adevărată a ruralului de la noi, li s-ar zburli părul din cap celor de mai sus, ci despre cum se împacă lucrurile astea două: țăranul ca jignire și țăranul ca etalon.

Dom’le, ce simț al corectitudinii are românul… a împărțit țăranul în două, cel urban și cel original-rural, să nu cumva să se înțeleagă greșit. Și văd, din ce în ce mai des, cum după un ”ce țăran ești” aruncat cu venin și patos, se pune un adaos blând ”nu mă refer la omul de la țară ci la dobitocii ăștia din oraș”.

Și mă bușește râsul pe loc. Mă, voi cum credeți că a ajuns la oraș să fie folosit termenul de țăran cu dispreț? Nu izbindu-se orășenii de lipsa de maniere, etichetă, rafinament ale celui venit de la sat?

La fel cum și cel de orășean e folosit c-o milă zeflemitoare de țăranul căruia i-a poposit în ogradă un fandosit de la urbe care cică îl ajută la urcat podul în fân, dar o ia în zig-zag cu furca, Doamne păzește să nu calce cu pantoful în vreun găinaț.

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor