Tocmai aţi ascultat o melodie cu peste 18.546.901 de vizionări. Raportul like/dislike este de 27 la 1. Adică din 28 de consumatori, doar unul s-a arătat nemulţumit.
Este cea mai vizionată şi apreciată melodie de Chopin de pe youtube!
Doar că nu este Chopin. Cum?!
Da, cică e ceva imitaţie de Richard Clayderman:
Am crezut că este vreo romanţă cântată de Copilul Minune feat. Prinţesa Ardealului, dar nu. Este o imitaţie de Clayderman.
Şi anomalia continuă – Originalul lui Richard Clayderman are doar 6,5 mil. vizionări. Adică de vreo trei ori mai puţine decât copia fraudulos semnată “Chopin”.
Recapitulăm: Ăsta nu e un vals! Nu e Chopin! E ceva contemporan (manelistic grav) interpretat de Clayderman.
Sub semnătura lui Clayderman are 6,5 mil vizionări. Sub cea a lui Chopin are 18.5 mil. Nu ne pasă că nu e vals şi nu e Chopin!!!
De ce?
Pentru că lumea în care trăim ESTE O MARE MANEA! Ci-cha-ca-ci-chi-ca! Solo-solo-solo-chaca-ci-chi-ceaaa!
Da, bă! Suntem nişte manelişti. Ne curge maneaua în sânge şi ne irigă creierii mici. Nu e vorba doar de noi, românii. Ci de latini în particular, şi de restul planetei, în general.
Noi ascultăm Chopin, dragă, că suntem culţi sub scalp. Nu ne umilim cu Clayde ăsta… pfff, noi vrem muzică clasică! Dar parcă valsul ăsta în 3/4 este cam lent aşa, pisi. Da, mai degrabă ar merge ceva mai lively, pisi. Mai cu talent!
Internetul este PLIN cu maneaua cântată de Clayde şi semnată Chopin. Zeci, multe zeci de milioane de suflete sensibile şi rafinate, pătrunse adânc de magia muzicii clasice. Să vedeţi comentarii; cum simte inimioara lor amorezată valsul, cum le inundă dragostilii sufletul, odată cu primăvara. Şi cu floarea de plastic din glastră.
Manelismul genetic nu ar fi o mare problemă. Până la urmă, asta e natura umană, ăştia suntem: două buze, două lacrimi ş-o palmă peste buci – esenţa relaţiilor interumane.
Dar mă enervează ipocrizia, în special asta carpato-dâmboviţeană.
Spune-i unui român că asculţi manele, oricărui român! (în afară de ăia condamnaţi la sinceritate prin culoarea pielii). O să strâmbe din nas mai ceva ca o mironosiță poştită într-o garnizoană de sconcşi.
După care se duce acasă ori la concert să asculte Delia. Şi Rihanna şi Inna, Brenciu, Trenciu, Loredana şi ăia vopsiţi pe faţă (mereu uit cum îi cheamă).
Dar ei nu ascută manele! Vomită doar la ideea de manea.
În mentalul colectiv s-a indus ideea că manelele sunt “naşpa”. Iar restul mizeriilor care rulează acum pe radio sunt “cool”. Aşa o fi, deşi nu am identificat vreun argument de sorginte muzicală.
Totuşi, unde au dispărut milioanele de români care rupeau mesele pe manele în urmă cu vreo 10 ani?!
Da, mamă, sunt beată! Să cânte Chopin!
Da, mă, orice nu e sobru, celtic ori orgă de Bach, orice are o urmă de ritm popular, tăt îi manea, mă frate.
A ajuns maneaua, care-i o bucată muzicală înfiorător de vulgară, să definească tot spectrul muzicii care nu-i destul de grea și de elevată ca să fie pe plac elitei.
De fapt, împărțirea asta în manea și valoare, fără alt loc în spectrul muzical între astea două și recunoașterea clară a manelei în orice notă lăutărească, orientală, romantică ori simplă vorbește mai mult despre lipsa de nunță a urechii care ascultă decât despre muzica ascultată.
Iar cauza diferenței de vizualizări n-are nicio treabă cu snobismul, prezent de altfel foarte mult peste tot, ci cu faptul că youtube e atât motor de căutare cât și de recomandare – normal că un clip ce are o etichetă mai cunoscută îi va lua fața aceluiași conținut fără eticheta respectivă.
Urcă ceva cu țâțe, pune titlu cum trebuie și urcă același conținut și zi-i ”Matematici unghiulare” și vezi ce diferență o să fie la vizualizări.
De ce e maneaua “înfiorător de vulgară”?
Categoria “Manea” mi se pare vastă – de la nişte atrocităţi care-ţi zgârie timpanul şi te fac, prin versuri, să lăcrimezi de jenă, până la melodii acceptabile. Peste orice a scos Delia în ultimii 3 ani.
În dex, maneaua nu este descrisă la modul peiorativ. Poate doar “tărăgănată” ăla să sune mai răutăcios, dar nici măcar:
MANEÁ, manele, s. f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată.
Deci este un cântec de dragoste de origine orientală.
Nu e vina mea că multe lăutăreşti ori orientale îmi sună a manea. Pentru că maneaua le-a copiat, a furat din fiecare. Şi este o categorie vastă.
Am căutat pe youtube varianta manelistă a melodiei lui Clayderman. Sunt convins că am auzit-o într-o romanţă cântată de unul dintre “titani” (Guţă ori Minune). N-am găsit-o, dar sigur există :))
Manea poţi face din ea (trebuie doar versuri de suflet), dar vals, cum e catalogată pe youtube, niciodată. Cum să valsezi pe asta?
Voiai să zică-n Dex că maneaua e un gen definit prin simplitatea liniei melodice și prin idioțenia versurilor?
Maneaua e un subgen proaspăt și caracteristicile care o fac subgen sunt exact astea – o linie melodică lăutărească dar simplificată (că nu orice instrumentist poate duce o lăutărească complexă) și niște versuri de grădiniță pe marginea subiectelor principale ale unei categorii sociale de căcat.
Asta e maneaua, așa s-a născut și așa a făcut succes. Când te văd pe tine și pe alții, bubuind repede cu termenul de manea la orice melodie are ori o bucată orientală, ori o voce cu modulații orientale, ori lălăială pe lângă linia strictă a genului propus, MOR. MOR, BĂ! :)))
Și explic și de ce:
E ca și cum ai spune că dacă-ți curge ușor oul fiert ai făcut scrob.
E ca și cum ai spune că dacă ai un vers într-o pagină dintr-o carte de 500, romanul nu-i proză e poezie.
E ca și cum ai spune că dacă porți tricou roz ești femeie.
Termin-o cu această masacrare și pângărire nediscriminatorie a atâtor melodii fără vină. Ia și ascultă câteva albume de lăutărească și câteva cu manele și ai să vezi diferență clară, deși sunt surori de sânge – imbecilitatea și simplitatea le diferențiază ca gen.
Vlad,
“E ca și cum ai spune că dacă porți tricou roz ești femeie.”
Pe asta nu ai nimerito. Chiar esti femeie, daca porti tricou roz…:)
Era cu adresă directă :)))
Sunt pe telefon și nu văd toate comentariile. Îmi arata ca sunt 4 și văd doar 3.
Așa. Categoria aia “de cacat” care rezonează cu mesajul maneleI reprezenta în urma cu 10 ani majoritatea. La tine în dorna o fi fost altfel, nu zic. E diferita zona, sunt diferiți oamenii, ați fost mai protejați intre munți 🙂
Dar la mine în Vâlcea nu exista nunta fără manele, discoteca fără manele. Răsunau manelele din fiecare carciuma și local. Noi la banchetul de clasa a 12_a am avut manele (cel mai bun și spălat colegiu din valcea). Avem filmări cu directorul liceului zdruncinandu_și șuncile pe manele.
Ai impresia ca în ultimii 10 ani s_au mai emancipat romanii?
Păi da, faptul că majoritatea percuta și era în trend nu schimbă faptul că maneaua e construită pe mesajul unui segment oribil (și hip-hopul e la fel).
Catalogând însă nu știu câte lucruri și piese drept manele faci două lucruri, după mine, greșite:
– faci o nedreptate piesei respective
– scoți maneaua din mocirla care o definește, îi subțiezi vulgaritea.
Să luăm o Delia, cea mai stupidă piesă a ei (nu-mi cere să-ți zic care că, știu doar una după titlu) – pfff ce cântă Delia – manele. Nu, tati, nu cântă manele (aici recunosc că m-am băgat un pic aiurea, s-ar putea să cânte și să nu știu eu), piesele pe care i le știu eu sunt melodii de distracție, simple, vai mama lor, nu-s pentru mine, DAR NU SUNT MANELE, nu reușesc să se coboare acolo.
Eu despre asta vorbesc – o melodie care e puțin mai puțin vulgară, care are instrumentația un pic mai bună și versul un pic mai spălat, nu mai e manea e o lăutărească slabă.
Nu mai aruncați eticheta de manea aiurea. E ca și cum aș arunca eu cuvântul idiot către toți cei care au IQ sub 120 deși corect ar trebui să se lipească de IQ sub 80.
Delia:
N-am sa plang, n-am sa plang. N-am sa, n-am sa, n-am sa plang.
N-am sa plang, ma gasesti in club dansand.
Cu toti ai mei. Cu toti ai tai. Cu toti ai mei. Cu toti ai tai.
Se zice ca daca dai din fund, baby, ai tot ce vrei.
Si toti ai mei. Cu toti ai tai.. Dar toti ai mei, Cu toti ai tai.
Se zice ca daca dai din fund, baby, ai tot ce vrei
Dar unde dragoste nu e, nimic nu e. Nici soare nu-i, nici viata nu-i. Iar eu ma simt a nimanui.
Minune:
Viata mea s-a irosit, inima tu mi-ai rapit
M-ai amagit, m-ai chinuit si tot te-am iubit.
Of, viata mea, of, inima mea
Sufletul nu-mi poate tace, chinurile nu-mi dau pace.
Sunt singur in noapte, aud doar soapte
Si nu stiu cum sa fac sa te am aproape.
Mi-am distrus viata, pentru mine n-are sens
Esti tot ce am mai bun, te iubesc.
Hai ca am venit la calculator/ N-are rost acum sa caut exemple.. Delia (si nu doar ea) nu transmite mesaje mai motate decat manelistii.
Ale Deliei mi se par doar mai incoerente, dar tot pentru IQ-ul de ficus au fost compuse.
Per total, muzica plus versuri, Delia mi se pare SUB nivelul manelei.
Si nu e singura.
Mi s-a intamplat sa ascult radio (in masini). Foarte multe melodii care ruleaza acum la radio nu mi se par peste nivelul manelei. De ce sa fie peste? Mesaj? Nu. Melodie.. Mh, aici depinde de gusturi, ce fel de bumti-bumti prefera fiecare.
şi Blues, jazz erau considerate vulgare, doar că li s-a năzărit unor snobi la vremea aceea să le claseze astfel.
Păi Vlad Popa, tu ai caracterizat absolut toată industria muzicală românească, manea e muzica populară, aia cu măi măi, manele sunt alea cântate de smiley, delia, texte de 2 lei. Manele sunt cântările lui Bănică.
În concluzie românul pune etichetă pe absolut orice, asta face şi în muzică.
Nu, nu-i adevărat ci e exact invers.
Încerc să spun că, indiferent cât de slabe sunt piesele românești în genurile lor muzicale, puține coboară la nivelul odioasei manele ca mesaj, instrumentație, culoare și exprimare.
Vai de capu lor, ăla e rock? Pana mea de plângăcioși lălăiți care cântă pentru puștoaice de 14 ani și variantele lor adulte – Vama Veche. Da, dar nu cântă manele, chiar dacă e foarte ușor s-arunci pastila asta, tocmai ca să arăți cât de jos sunt ei în panteonul rockerilor pe care îi asculți tu…
Pop prost, rock prost, populară proastă – da. Maneaua este însă manea, nu o spălați asemănând-o cu alte genuri executate fără valoare.
mesaj, instrumentație, culoare și exprimare,zici.Nu ai dreptate, 90% din melodiile scoase de industria muzicală sunt praf, versuri de 2 lei, ce mai contează exprimarea? consumăm căcat împachetat în staniol aurit, coveruri de 2 lei. Nici hip-hopul nu mai e ce era. Băgăm peste tot nişte beaturi, nişte mixaje copiate de afară şi aia e. Eu spun că nu te poţi lua de manea în condiţiile astea, când nu are concurenţă, orice artist schimbă stilurile ca şosetele, maneliatorii îşi cântă maneaua, că asta vrea publicul lor, ceva simplu, bani, femei, prietenie, trădare, astea sunt chestii cu care rezonează. Salam îţi cântă orice că are voce, puţini au, ca să te lămuresc, mie nu îmi plac manelele, manelele din industria românească, dar diferenţa e subţire de tot între ele.
‘E ca și cum aș arunca eu cuvântul idiot către toți cei care au IQ sub 120 deși corect ar trebui să se lipească de IQ sub 80.’
cei care-ti fac viata grea sunt cu iq ul intre 105 si 115….
care au sub 100 starnesc doar compasiune.
am dat like la n-1 dintre coment., pt ca toate mi s-au parut argumentate.
Dislike pe aici da doar stafia defunctului, de pe toate device-urile pe care le are la dispozitie. 🙂
Nu stârnește nicio compasiune când ai o problemă de rezolvat cu unul din ăsta :))
E drept însă că la nivel de discuție nu te complici.
Dani, eu nu vorbeam de coerență sau mesaj luate pe melodie (c-atunci vii cu aia cu 30grade și gata, s-a terminat) ci pe gen.
La esență, hip-hop-ul s-a născut cu mesajul ”viața de borfaș e tare, ce șmecher periculos sunt eu golanul și ce fraieri sunt restu”. Maneaua ca gen are a plecat și ea tot sensul ăsta ”frumoasă-i viața de cocălar/țigan, deși plină de suferințe și dușmani”.
Nu prea sunt alte genuri muzicale pe care să le poți restrânge ca tematică așa de clar la viața alora de l-au scos, chiar dacă s-au născut într-o categorie socială distinctă.
Poți să zici că versurile muzicii noastre din ultimul timp sunt de o idioțenie rară și multe fără brumă de sens, sub coerența manelei, dar tot nu au mesaj sub ea. Prefer un non-sens decât o trâmbițare a mizeriei.
Mă rog, tu folosești manea ca pe o etichetă a tot ceea ce nu corespunde valoric standardului unui anumit gen. Înțeleg și nu ești singurul, dar tot mi se pare jignitor, pentru că duci niște piese proaste sau mai proaste dintr-un gen în altul, c-un mesaj diferit.
Andrei, eu nu mă iau de manea și nici nu contest faptul că scena muzicală românească e vai de fundul ei. Pur și simplu folosirea etichetei de manea pentru orice nu e de vârf mi se pare jignitoare, din cauza mesajului subgenului muzical pe care îl reprezintă (și pe care i l-am explica mai sus lui Dani).
Iar dacă ești de părere că maneaua are valoarea ei ca muzicalitate atunci cu atât mai mult nu ar trebui s-o folosești ca etichetă de slab, ieftin, prost.
Oricum ai lua-o extinderea sensului la orice e greșită. Pentru mine e greșită asocierea unei piese rock, jazz, simfonice slabe cu mesajul manelei, iar pentru altul e greșită pentru că maneaua nu e standardul cel mai prost al valorii muzicale, având și piese decente (nu știu, o fi având, pentru mine alea deja trec în lăutărească – când se desprind de mesajul ăla cocălăresc și trec în versuri generaliste iar melodia înflorește).
Asta am vrut să spun când ziceam de exprimare (nu de dicție ci de ce exprimă ca sens, mesaj) ca parte definitorie a unui gen muzical.
A se nota că pentru mine, deși nu suport genul, maneliștii din vârful piramidei sunt printr puținii artiști autentici și profesioniști pe care-i avem. Când simți și te dărui unui gen muzical până faci iubitorii genului ăla să trăiască cu tine tot ce gâjâi tu acolo, mai ales când publicul îți cere fără număr, fără număr (nu poți face figuri de divă, playbackuri și alte fițe de luat banu fără muncă la segmentul ăsta), ești bun, un artist bun.
ba, esti nebun?
23 de dislike-uri????