Poate exista un alt adevar decat cel in care credem?

Peste tot in online si mass-media se vorbeste despre ruptura societatii civile si despre imposibilitatea partilor adverse de a comunica intre ele. Avem doua tabere protestatare in Romania; in fiecare dintre ele fierbe o convingere deja inradacinata, ca ceilalti sunt aia prosti, manipulati si spalati pe creier.

In timp ce o tabara este acuzata de-a fi victima manipularii fortelor oculte straine (Soros), a institutiilor straine (UE si NATO) si locale de forta (binomul DNA + SRI), care urmaresc sa distruga neamul, traditia si identitatea romaneasca, cealalta este desconsiderata si umilita, pentru ca ar fi neinformata, credula si spalata pe creier de aparatul propagandistic de tip bolsevic al PSD si al mass-mediei afiliate, care tin Romania in intuneric si o impiedica sa devina o democratie moderna.

In ultima vreme, discutand cu prieteni si cunoscuti, am auzit de multe ori intrebarile:  “Totusi, cine zice adevarul si cine minte? Cine are dreptate si cine manipuleaza? Cum sa ne dam seama ce este adevarat si ce e minciuna?”

Eu cred ca mai intai ar trebui sa ne punem – si sa ne expunem – la mama tuturor intrebarilor:

Poate exista un alt adevar, la care sa ne putem raporta, in afara de cel in care credem si de care suntem convinsi deja?  Continue reading

Săptăluni

32112

Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading

Fericiti cei saraci cu duhul

Guest Post by Ciprian

 

“Fericiti cei saraci cu duhul!”

Probabil ca acest citat este unul dintre cele mai vehiculate de cei mai multi agnostici (mi-au spus mai multi prieteni care nu cred in Dumnezeu ca ateu este nepotrivit si ca prefera termenul de agonstici) si interpretata in stil cliseistic si periorativ din si de catre media, la fel ca si exprimarea ‘crede si nu cerceta’ care nu exista niciunde in Biblie.

Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor.

Indemnul are doua interpretari consacrate in literatura teologica. Continue reading

Ratiune sau adevar?

Filozofam, mai bine zis “aberam” zilele trecute cu Ciprian despre alungarea din paradis, intrecandu-ne in exercitii de imaginatie. De fiecare data cand Ciprian nu mai putea iesi din contradictii logice, afirma evlavios: “aici ratiunea se infunda”.

Am zis sa o iau pe urmele acestui enunt aparent irational si sa explic cum ar trebui sa-l intelegem si interpretam. Nu de alta, dar sunt convins ca cei mai multi cititori (necredinciosi) au o problema cu aceasta afirmatie intr-o dezbatere cu tema religioasa. Continue reading

Adame, unde esti?

Guest Post by Ciprian

“Nu voi încerca să conving pe cineva de realitatea dumnezeirii prin ceea ce voi scrie în aceste ‘pastile’ ci vreau să scot în evidenţă două lucruri. Primul ar fi adâncimea şi profunzimea scrierilor biblice şi faptul că aceasta poate fi interpretată de la nivelul ad literam până la unul foarte adânc duhovnicesc şi spiritual. Adevărurile evanghelice nu sunt niciodată pe deplin relevate sau epuizate de sensuri şi înţelesuri.

Al doilea lucru pe care incerc sa il fac prin aceste scurte scrieri este sa arăt importanţa cuvintelor, căutând etimologia lor. Faptul că acestea aveau viaţă şi reprezentau o întrupare concretă a unei realitati şi oamenii când le foloseau ştiau foarte précis la ce se refară. Iar pierderea sensului lor o consider o cauza a lipsei de întelegere adâncă ce domneşte astăzi în societatea umană. Continue reading

Liber arbitru?

Sint liber pentru ca gandesc sau sint propriul meu prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca mintea sa-mi cenzureze gandurile?

Si varianta pentru crestini:
sunt liber intru Dumnezeu sau sunt doar un prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca EL sa-mi cenzureze gandurile?