Secera

By Dani Corban in beretristica, Diverse 0 Comment

Regina viespe lunecă liniar prin aer ca un tramvai înaripat. Sfârtecă sub siluetă aburi sulfuroși, fileuri de gaz dulce, mocirlos. Își privește coloritul feței întins de inelele bălții. Plutește, tremurând aripioarele cu gingășia buzelor unei cântărețe de jazz. Sub vibrația-i unică, putoarea de fund putrezit se preface în parfum.

Stefuț se îndreaptă alene spre grădina cu lăptuci. Cu dreapta ține telefonul, iar cu stânga bălăngăne o seceră, razant cu gamba fragedă și blănoasă.

„Fudulii, nu mai pot, să moară! Deci îmi venea…”

Bătrânul îl privește neîncrezător și varsă un sac de știr în pătulul scroafei.

„Deci îmi venea să-mi zbor singur capul în Bucureștiul ăla!”

Scroafa simte mirosul de mocirlă printre uluci. După o noapte furtunoasă, s-a prăvălit dogoarea și pământul încins își suflă zăpușeala. Știrul de ieri s-a opărit în sac; sfârâie și naște bețive.
Continue reading

Catifea

By Dani Corban in beretristica, Diverse 0 Comment

S-a uscat pălămida peste lacrimi de ciment, mormoloci mumificaţi strănută cenuşa în puţuri. Fără boare de vânt, amprenta tălpilor se dizolvă în coloane verticale, şerpuite doar de lentoarea moleculelor. Pustiu şi flămând, cerul aspiră inerenţa telurică. Stefuţ îşi răsfaţă fesele într-un muşuroi abandonat; chircit, sub palme frământă grumazul, îşi stoarce granule de sare din pleoapele arse.

La o cocoaşă de izlaz mai sus, Mirana se roteşte cu mâinile întise şi cântă. Miracole centrifugale i-au întins fusta şi clopotul s-a transformat într-un titirez înflorat. Singurii ochi care i-ar putea urca pe coapsele dezvelite tremură maturaţi într-o saramură uscată.

– Lie, lie, ciooo-cârli… heeei, Stefuţ! Stefuuuţ!
Continue reading

Tigaia de pe plită

By Dani Corban in beretristica, Diverse 0 Comment

cocosTigaia de pe plită sfârâia pe note tot mai înalte, iar aburii ispititori s-au transformat în fumuri cenuşii. Aşteptam în picioare şi frământam cu şosetele băltoaca scursă din haine. Ea mă ignora la fel de nonşalant, legănată în jilţ, frecându-şi minuțios călcâiele.

– Ilinco! Aduceţi ş-o butelcă de leoarcă!

M-a lovit crâncen zăpuşeala din cămăruţa asta bătrânească, iar fumurile cenuşii s-au strâns deasupra capului într-un nor înecăcios. Pereţii bombaţi în interior, din lemne unsuroase şi tencuieli îngălbenite, întăreau senzaţia de sufocare subită.

Uscăţica a oftat încă o dată cu poftă, până şi-a golit fiecare alveolă. A ţopăit din jilţ, s-a uitat fugitiv la tigaia fumegândă şi a mai agăţat între unghii un picioruş de broască – negru, carbonizat, acoperit de o mâzgă tulbure, ca un ulei de motor ars. Se auzea trosnind între dinţi de parcă mesteca sticlă.
Continue reading

Excitatio

By Dani Corban in beretristica, Diverse 6 Comments

cocosAtunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.

În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.

Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading

Rătăciri

By Dani Corban in beretristica 0 Comment

Atunci când suntem mici, vedem pământul mult mai clar, mai aproape. Suntem mai stabili în cele patru membre, mai greu de răsturnat. Nimic nu ne poate atinge în împărăţia covorului persan, pufos, împarfumat cu felurite arome de balsam. Avem împrejur un scut impenetrabil şi atotprezent, pogorât din privirea aprigă şi iubitoare a părinţilor protectori. Creştem zâmbitori şi senini, legănaţi de braţe, genunchi şi de vorbe dulcegărite. Suntem în lumea diminutivelor, a botoşeilor din bumbăcel şi a supiţelor prelinse pe obrăjori. Ne dobândim genialitatea atunci când descoperim primele cuvinte si mersul biped. Nimeni nu le-a descoperit atât de rapid şi într-un mod deosebit, ca al nostru. În ochii si pe buzele părinţilor suntem cu toţii ingineri, doctori, fotomodele, oameni de ştiinţă, de afaceri, de succes.
Continue reading