Regina viespe lunecă liniar prin aer ca un tramvai înaripat. Sfârtecă sub siluetă aburi sulfuroși, fileuri de gaz dulce, mocirlos. Își privește coloritul feței întins de inelele bălții. Plutește, tremurând aripioarele cu gingășia buzelor unei cântărețe de jazz. Sub vibrația-i unică, putoarea de fund putrezit se preface în parfum.
Stefuț se îndreaptă alene spre grădina cu lăptuci. Cu dreapta ține telefonul, iar cu stânga bălăngăne o seceră, razant cu gamba fragedă și blănoasă.
„Fudulii, nu mai pot, să moară! Deci îmi venea…”
Bătrânul îl privește neîncrezător și varsă un sac de știr în pătulul scroafei.
„Deci îmi venea să-mi zbor singur capul în Bucureștiul ăla!”
Scroafa simte mirosul de mocirlă printre uluci. După o noapte furtunoasă, s-a prăvălit dogoarea și pământul încins își suflă zăpușeala. Știrul de ieri s-a opărit în sac; sfârâie și naște bețive.
Scroafa mestecă și scuipă, clatină botul mofturoasă. Bătrânul scuipă între palme și se proptește în ciomag. Clatină fruntea încrețită și-l urmărește pe secerător: la fiecare pas, îi rămân în urmă câteva moțuri retezate de păr și câțiva picuri de lene.
„Deci mă jur! Îmi venea să-mi bag două pistoale sub barbă și să apăs, să-mi explodeze capul.”
Mirana se spală la jghiabul de lângă grădina cu lăptuci. Între sâni îi țes aburii furtunii. Fesele vibrează pe energia tunetelor sparte în adâncul nopții. Apa încinsă în jghiab îi inundă pumnii, îi linge coatele, îi ațâță ochii pofticioși. Strânge jghiabul între coapse, ar vrea să-i soarbă toată esența furtunii.
Pumnii aruncă apa peste respirații: gâfâie, se sufocă. Pumnii aruncă apa, înghite – furtuna o inundă. Înghite, scuipă, înghite. Buzele au o vibrație unică și transformă apa clocită în parfum. Mădularul lui Stefuț s-a întârit pe stânga: merge anevoie, puțin crăcănat. Mâna dreaptă ține un telefon care aruncă vorbe în neant, iar stânga stoarce mânerul secerii.
„Stefuuuţ, hai la mine! Hai să ne spălăm! Hehe!”
Bătrânul eliberează din pătul scroafa încinsă. Ciomagul împunge curtea reavănă până la ușa beciului. Ridică un fund de lemn, pe care a lăsat mămăliga la răcit, și împunge cu ciomagul spre grădina lăptucilor.
„Hai, Stefuuuț… te-a pus tataia să-i seceri buruienile?”
Stefuț își caută cuvintele în timp ce scroafa îi agață cracul în rât și-l azvârle din potecă. Face o tumbă involuntară, înainte să plesnească pământul cu palmele și burta. Telefonul se face țăndărele într-un bolovan, palmele se sfârtecă, penisul se frânge, Stefuț se sufocă. Înghite amar, dar nu plânge.
Scroafa se trântește peste regina viespe: o zobește. Inelele bălții întind culori sângerii, o siluetă explodată și fragmente de aripi. Tramvaiul zburător vibrează post-mortem, pute a baltă clocită.
Stefuț își freacă sângele palmelor de pământul lipit pe nădragi. Mai înghite un ghem de amăreală și forțează un zâmbet în rafala de hăhăieli ce-i zdruncină sânii Miranei.
„Buahahaha! Stefuț, Stefuț, Stefuț… Ai grijă cu secera aia! Vezi că-i știrul încurcat de la ploaie; se taie greu.”
Ața lunecă prin mămăliga rece, secera lunecă peste știrul umed, cocoșat. Bătrânul duce mămăliga spre gură de parcă ața n-ar fi sfârtecat-o. Îi rămâne jumătate în mână, iar restul lovește pământul negru, gras.
Stefuț taie aerul cu secera, vântură nervos brațul și blestemă buruienile. Vârful secerii sfârtecă frunzele salatelor; țâșnește un lapte gros, cu miros de malaxor încins.
Mămăliga s-a înnegrit de pământ și furnici cărnoase, iar bătrânul o împunge cu ciomagul. Salatele și-au lipit frunzele sfârtecate și pline de lapte – îi amintesc lui Stefuț de prima revistă cu femei dezbrăcate.
Furnicile smulg dumicați de mămăligă în cleștii uriași, iar în fălci le trosnesc fibre lemnoase din ciomag. Grădina cu lăptuci miroase a latex încins; Mirana strâmbă din nas, îmbujorată:
„Ehe, Stefuț, mai ai de muncă! Mai ai grădini de secerat până să ajungi bărbat. Hehe!”
Bătrânul își lasă ciomagul înghițit între buruieni și îi face secerătorului semne de lehamite. Brațul fleșcăit pendulează prin „Du-te!”, „Vino!” și „Poți să rămâi.” Stefuț a capitulat, prăbușit peste știr, cu mâinile imitând două pistoale înfipte sub bărbie.