În câteva minute va începe partida de rugby România – Italia. Este ultimul meci disputat de “stejari” în cadrul Campionatului Mondial. Italienii sunt mari favoriţi, la fel cum sunt toate echipele care joacă împotriva României la Campionatul Mondial. Victoria împotriva Canadei a fost o surpriză.

Nu sunt un fan al rugby-ului. Îl consider un sport lipsit de spectaculozitate, din cauza infinităţii de reguli care duc la o fragmentare continuă.

Nu trece un minut, că se ia pauză încă vreo două. Se organizează apoi un snop mare de bărbaţi – drept pedeapsă şi se împing câteva secunde până intervine din nou arbitrul. Iar pauză?? Da, nu ai împins perfect perpendicular cu umărul drept – Fault! Ia acum şi bubuie mingea asta ovală spre o poartă aflată la 50 de metri.

Nu e sportul meu, mă plictiseşte teribil dacă privesc mai mult de 10 minute. M-a intrigat totuşi până la limita enervării valul ăsta de iubire hipstero-tâmpă care s-a ridicat de câteva săptămâni în România.

Pe orice site sportiv ţi-ai clăti ochii, imposibil să nu dai peste un mare îndrăgostit de rugby care îţi explică doct cât de proşti sunt fotbaliştii noştri şi cât de buni sunt rugbiștii. “Care fotbal, mă? Ce, noi avem fotbal? Uită-te frăţică la rugby. Acolo e miezul talentului”. Absolut.

Ce-i drept, pe jumătate au nimerit-o. Da, fotbaliştii români sunt slabi, avem o naţională care tremură înaintea meciului cu Feroe şi echipe de club în pragul falimentului (financiar şi profesional). Dar, spre surprinderea hipsterului îndrăgostit, ţin să anunţ că rugbiștii români sunt şi mai slabi. Pe cât de prost merge fotbalul românesc, rugby-ul îl întrece (la prostie, desigur).

Dovadă este chiar meciul care va începe în câteva minute. Italia, o echipă de mâna a doua, este favorită certă în faţa României (avem cotă 29 la victorie!) Asta ne face pe noi o echipă de mână a… a câta?

Alt exemplu, meciul jucat de stejari împotriva Franţei. Cocoşeii sunt mai buni decât Italia, dar nu intră în top 5 mondial. Au avut cotă 1,005 să ne bată. Asemenea cote există în fotbal doar dacă joacă Germania împotriva Gibraltarului.

Acum, cu tot respectul pentru prostia noastră din fotbal. E acolo, doldora, nimeni nu o neagă. Dar cea din rugby o întrece cu mult. Indiferent cu cine ar juca, naţionala de fotbal nu va avea asemenea cote ruşinoase. În fotbal, avem totuşi o speranţă, indiferent de adversar. În rugby, exclus aşa ceva.

Faptul că ne-am calificat la toate campionatele mondiale este irelevant. Şi acum, în meciul care stă să înceapă, avem şansa să ne calificăm la Campionatul Mondial din 2019. Da, oricât de absurd ar suna. Dacă învingem Italia şi terminăm pe locul 3 în grupă, suntem calificaţi automat la viitorul campionat mondial!

Nu este o mândrie participarea la un turneu final în cadrul unui sport ca rugby-ul. Concurenţa este incomparabilă cu cea din fotbal – unde nici campioana mondială nu se califică automat la următorul turneu final. Dar e în regulă; noi putem să ne batem în continuare cu stejarii în piept. Pentru că nu am luat bătaie aşa rău într-o competiţie care face audienţă cât Turul Italiei la ciclism.