Poate una dintre cele mai absurde chestii din birocrația românească este bucata asta de hârtie, fără poză (deși zău ca ar fi fain să ai o poza de bebe scofâlcit acolo și funcționarul să se uite atent dacă semeni sau nu – ”nu știu ce să zic, parcă erați mai blond”) și mâncată de vreme.

De certificatul ăsta de naștere ești legat toată viața. Te însori? Trebuie certificatul de naștere. Îți schimbi buletinul? Trebuie certificatul de naștere. Mergi la cinema? Certificatul de naștere.

Toată lumea își dă seama ca e stupid ca, după ce statul român ți-a dat buletin cu poză, serie și domiciliu, ție să ți se ceară în continuare, cam în orice dosar posibil, o bucată de hârtie care nu are absolut nici o informație folositoare peste buletin.

Cât de idiot ar trebui să se simtă funcționarul când la schimbarea buletinului îți cere certificatul de naștere deși are în față buletinul expirat? S-a schimbat certificatul de naștere de la prima emitere de buletin? S-a răzgândit barza? S-a aspirat pruncul de unde-a venit?

Mă, tu ești sigur că te-ai născut? Da, domnule, uite aici – am certificat.

Bun, e de o evidență dureroasă prostia asta, dar merge așa de zeci de ani. Și merge așa pentru că niciodată funcționarii ăștia nu au făcut ceva pentru a îmbunătăți sistemul. Dacă le spui că-s acri și tratează lumea ca pe un gunoi, că fac câte cinșpe treaba unuia singur, îți răspund că așa e sistemul de tot rahatul și că îi termină toți proștii cărora trebuie să le explice procedurile corecte și ajung să nu mai aibă răbdare, să facă ulcer și câte și mai câte.

Oare din imensul ăsta aparat administrativ n-ar fi fost normal, dacă măcar cuiva i-ar fi păsat de ce se petrece acolo, să se trimită niște rapoarte care să spună – nu ne mai trebuie certificatele după ce primul buletin e emis, nu ne mai trebuie cinci hârtii care să spună același lucru, nu ne mai trebuie chestii inutile pe care consumăm celuloza aiurea?

Și se miră de ce îi înjură toată lumea… uite de aia, că eu nu pot să schimb nimic, dar voi, dacă tot frecați menta plătiți câte trei pe un post, măcar ceva ați putea face și pentru noi. Nu e treaba noastră, bineînțeles că nu e – doamne ferește să vă gândiți la ceva ce v-ar face și vouă și nouă viața mai ușoară și să trimiteți niște propuneri de bun simț mai sus, de unde ar putea ajunge unde trebuie.

PS – nu toți funcționarii sunt trei pe un post, unii sunt chiar mai mulți.

PS2 – există, rar ce-i drept și funcționari care se mișcă și se poartă cum ar trebui. Am întâlnit de curând unul când mi-am schimbat buletinul. Tata mi-a zis că a întâlnit și el unu când mi-a luat certificatul.

PS3 – apropo de lipsă de respect, pregătire, absurd în structurile ce țin de stat, uite un exemplu bun, ce poate să fie mai plăcut decât să fii purtat așa pe la cincizeci de funcționari care ridică toți din umeri pentru că niciunul nu știe decât să pună ștampila pe pătrățel și să mai ai și de dat bani?

 

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor