Mai e puțin și se termină revolta fumăcioșilor că na, după vreo lună de baruri/restaurante curate care n-o să dea faliment, n-o să mai aibă ce chițcăi, iar când bugetul nu va suferi o cădere catastrofală (din varii motive – că fumătorii nu se vor lăsa de fumat, ca banii de pe țigări nu se pun la saltea ci intră tot în circuitul economic impozitat, că și dacă s-ar lăsa toată lumea de fumat ar merita pierderea) nici atât.
Iar peste un an, cu mici excepții, toată lumea va vedea legea asta așa cum e – un pas înainte pentru viața de oraș, pentru educația în societate și subțierea obrazului. Singurii care nu vor aprecia practic schimbarea vor fi cei care fumează în casă, oriunde, fără să simtă nevoia să deschidă geamul – numai ei nu se vor bucura de diferența de miros și prospețime, dar ăștia sunt mai puțin decât credeți. Restul vor vedea că să ajungi acasă fără să-ți miroasă hainele a furnal merită micul sacrificiu de a fuma afară.
Legea e mai severă decât afară. M-apucă râsu-plânsul când văd argumentul ăsta. Cauza e simplă – românul e mai nesimțit, mai mârlan, mai needucat, decât cei țintiți de legile alea de afară. De asta lui, dacă se vrea o schimbare, îi e necesară altă lege, mult mai strictă.
Care au fost primele reacții? Să facem bar cu peretele circular, să scoatem acoperișul, să teleportăm fumul… asta se întâmplă de fiecare dată când o lege îngrădește – am dreptul la orice-ul românesc, omul găsește cum să o fenteze. De asta legea nu poate fi gri la noi ci ori albă ori neagră, că de nu, românul nu o respectă deloc.
Nu sunt fumător dar se întâmplă foarte rar să mă deranjeze fumul altcuiva, am antrenament hardcore din copilărie, dar să mănânc fără să fiu afumat și să ajung acasă fără să-mi-o împut mi se par chestii normale, mai normale decât dreptul unuia de a-mi băga fum în plămâni pentru că ăsta e moftul lui.
Dacă nu vrei fum nu intra, du-te în altă parte sau stai acasă (i-am văzut pe cruciații fumăcioși zbierând de-o lună) – să crăp de râs când, fix după ce spuneau chestia asta, se plângeau că legea le limitează dreptul de a socializa pe unde vor ei :)))). Adică ei, ca indvizi, puteau să fugărească nefumătorii altundeva dar când statul vrea un mediu de socializare mai sănătos, e nazism/comunism că le spune să facă trei metri până afară. Marș, mă.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|