Tot ce face PSD-ul acum, de la mutilarea justiției până la dezastrul bugetar provocat de mituirea categoriilor sociale care-i susțin, era previzibil.

Ce poți să te aștepți de la o gașcă de condamnați/inculpați/anchetați ajunși la putere – să intre în pușcărie când au pus mâna pe pârghiile care să-i scape? Ce poți să te aștepți de la niște oameni la care singurele unelte de dezvoltare personală sunt furtul, șpaga, pilele și falsurile – să știe cum să guverneze după alte valori?

Nu numai că era previzibil dar a fost semnalizat chiar de ei în campania electorală, adică fix perioada în care trebuie să te dai sfânt pentru cei ce votează. Nici măcar acolo nu s-au putut abține să nu-și arate colții spre justiție, iar asta a fost un semnal de alarmă extrem de puternic(din păcate pentru mult prea puțini) care vorbea nu numai despre ținta lor ci și despre  tupeul cu care și-o vor atinge.

În timpul manifestațiilor din iarna trecută, pornite de primul atac asupra justiției, am scris două chestii extrem de neplăcute:

1. nu se vor opri; strada nu poate schimba pașnic motivația PSD-ului, presiunea pe care o pune și atenția pe care o atrage funcționează doar dacă planul puterii are fisuri și doar dacă dă greutate unui alt jucător de forță.
2. pericolul real nu stă în scăparea câtorva sute/mii de corupți; pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află, poziție pe care au mizat tot ce au.

Ce se întâmplă zilele astea le confirmă, din păcate, pe amândouă. Nu mai e vorba de o stângace și disperată ordonanță de urgență dată spre miezul nopții ci despre un asalt legislativ parlamentar cu comisii, vot, tot tacâmul.

Fisurile pe care le avea planul iarna trecută au fost astupate:

• prin folosirea instrumentului potrivit, lege nu ordonanță, adică voința parlamentului – pe care psd-ul o echivaleaza cu cea a poporului întreg nu doar a 18% ce au votat un program fără nicio legătură cu distrugerea justiției)
• prin plasarea strategică a oamenilor de partid în posturi cheie ale organismelor gândite să mențină separația puterilor în stat și garantarea constituției
• prin inventarea altei fantome pentru proști/electoratul captiv: statul paralel. Asta a fost o mutare pur și simplu incredibilă, de-un tupeu fantastic: Nu că metoda lor de propagandă nu ar fi tot timpul plină de invenții, dar de data asta au împachetat un lucru cât se poate de real (există un stat paralel, este rețeaua imensă de corupți, șpăgari și incompetenți clădită de clasa politică postrevoluționară cu ajutorul băieților deștepți din comunism și elevilor lor, rețea ce parazitează statul și bugetul cetățenilor de rând) în chiar organismul care încearcă să-l distrugă(o justiție care pentru prima oară amenința clasa politică în întregul ei, nu numai câțiva jucători țintiți la ordin politic).

Confirmarea invincibilității, marele pericol de care vorbeam, își arată acum efectele în toată splendoarea lor:

• Ca să-și scoată un pumn de colegi de la răcoare au dat drumul la hoți, talhari, violatori și deja poartă parte din vină pentru viol și crimă – când dai drumul unui om înainte de a-și executa pedeapsa, știind că recivida e la 85%, ești și tu responsabil pentru ce urmează.
• Nu mai vor să scape doar de dosarele pe care le au ci și de anchetele viitoare, codul penal pe care-l propun lipsește pratic justiția de majoritatea instrumentelor cu care i-ar putea prinde. Din păcate, operația pe cod nu e chirurgicală, în spatele ei stând niște oameni care au ”făcut” dreptul după ce aveau spate politic, pe la facultăți private și doar pe hârtie. De asta, schimbările nu-i favorizează doar pe ei ci pe toți infractorii, mai ales pe cei capabili de violență și intimidare.
• Chiar dacă au o majoritate zdrobitoare în parlament și pot trece orice lege visează, nu vor să-și piardă prea mult timp cu asta(la urma urmei vin din masa oamenilor neobișnuiți cu munca, îi vedeți peste tot în administrația de stat pe cei puși acolo politic/pe pile/pe șpagă, sunt cei care-ți fac un favor dacă se uită la tine). Așa că modifică regulamentul parlamentului, lipsindu-l exact de esența lui – forum de dezbatere, scot butoanele de la microfoane și pierd pur și simplu amendamente depuse de USR, sau blochează intrarea în sală a deputaților USR care ar fi trebuit să-și susțină amendamentele depuse.

Așa arată PSD-ul, ALDE-ul, UDMR-ul și mare parte din PNL când nu le mai e frică de nimeni, sau mă rog, când le e mai frică de închisoare decât de un protest pașnic unde lumea îngheață în stradă și le bate obrazul. Așa arată clasa noastră politică dezvelită de toate măștile după care s-a ascuns de-a lungul timpului – o gașcă de infractori, golani și cu intelecte minore, cel mult medii.

Ce se întâmplă dacă rămân la guvernare după ce trimit legile astea la președinte? Hai să desenez eu limitele jocului, marginile posibile ale terenului de guvernare psd-istă:

1. Limita inferioară, răul cel mai mic posibil. Și-au arătat mușchii, nesimțirea și până unde sunt dispuși să meargă ca să-și asigure o poziție de forță în culisele negocierilor. Se mulțumesc cu varianta clasică a ”cei puternici sunt deasupra legii”, adică legea rămâne cum e pentru restul dar partea de execuție le revine lor prin interpuși, sau se mulțumesc doar cu varianta ordonanței(care acum pare joacă de copii pe lângă ce propun). După ce rezolvă cu justiția se retrag de la guvernare la prima grevă sindicală pe motivul – noi am vrut dar nu ne-au lăsat ăștia – și devin opoziție majoritară, ce blochează(așa cum au făcut cu Cioloș) orice măsură practică le-ar deranja sistemul parazit/statul paralel corupt, adunând capital electoral fără să facă nimic. Asta e cea mai fericită variantă.
2. Limita superioară. Și-au dat seama că sunt reprezentativi pentru poporul ăsta, că electoratul lor ar face exact același lucru pus în poziții de unde ar putea fura fără scrupule  și că atâta vreme cât îi dă un dușman imaginar pentru sărăcia și mizeria în care trăiește, nimeni n-o să ia furcile și topoarele în mâini. Legile astea trec, mai vin și altele, orice măcăială împotriva partidului e stinsă rapid, furtul din funcție publică e legal, interlopii care le organizează presiunea în teritoriu nu pot fi atinși, românul e fericit că capra vecinului o duce la fel de rău și că nu mai e informat decât despre marile realizări ale guvernării, alegerile devin doar de formă. Asta e cea mai rea variantă pentru segmentul curat, minoritar, al populației, pentru majoritate ar însemna un trai într-o ignoranță mai plăcută decât acum când li se bate obrazul sau se simt oprimați de Soroș, justiție, stat paralele și gunoaiele de intelectuali vocali.

Bun, acum știm terenul, să vedem în ce poartă se duce mingea.