Textul de mai jos are o imensă valoare educativă pentru orice temă de doctorat de genul – studiu asupra frământărilor unei tinere familii din România.

Știam suma pe care ne-ar putea-o da banca, în jur de 50.000 de euro și cum nu vroiam cine știe ce vilă, ba chiar dimpotrivă, am zis că o să avem rapid câteva alegeri.

Am fi vrut casă dintr-o mie de motive:

1. Curte, dom’le, că amândoi am copilărit la curte și aș fi vrut același lucru de la Ioana

2. De când mi-am frecat genunchiul și nu mai fac sport am probleme reale cu tonusul fizic și asta se răsfrânge peste toate aspectele posibile și imposibile ale existenței. O curte în care să ies dimineața și să-mi încep programul ar schimba radical treaba asta.

3. Experiența proiectului de anul ăsta, pentru care a trebuit să închiriez pentru două luni încă un apartament ca să pot termina de scris, a arătat cât se poate de clar că am nevoie de un spațiu al meu, unde să pot lucra liniștit în reprize de câteva ore. Când e vorba de intrat în atmosfera cărții pur și simplu nu se poate cu întreruperi continue, copil, bonă, alte alea.

4. Spațiu de depozitare. Dacă e un lucru care să-mi creeze disconfort contant într-o locuință e să văd toate colțurile, holurile, dulapurile pline cu chestii care dau pe dinafară sau pică dacă încerci să iei ceva.

Și uite așa a început nevastă-mea căutarea că eu nu aveam timp decât să mă uit pe materialul deja filtrat. Din păcate tabloul a început să se picteze rapid – oriunde pe lângă Dorna am fi găsit în banii ăștia casă decentă și curte frumoasă, în oraș însă cam greu.

Când zic decentă înseamnă că mă pot muta în ea în maxim 2-3 luni, nu trebuie să bag șantier un an ca s-o fac locuibilă iar când zic curte frumoasă e în sensul că dacă deschid poarta repede nu zgârii peretele de la casă. Nu am pretenții nici de spațiu, dacă am o cameră în care să lucrez, peste ce trebuie familiei e suficient.

Am stat puțin și ne-am gândit ce înseamnă pentru copil să ne mutăm în afara orașului și a fost limpede că dacă se va întâmpla ceva de genul ăsta va fi când Ioana e mare.

Buuuun. A sunat nevasta, a notat, a programat și-am mers într-o amiază să vedem cele câteva căsuțe din Dorna în raza noastră de preț. Peste ce am dat:

– o căbănuță cu etaj, toată din lemn, cu interior rustic. Fix pe uliță, destul de departe de centru ca să nu aibă asfalt, cu praful pe balcon cât degetul, construită pentru vacanțe de vară și părând deosebit de primitoare cu frigul. Curtea? Scuipam pe geam, sărea gardu… 50.000 de euro. WTF?

– o casă construită imediat după descoperirea focului, suflai și cădea jos. 40.000, dar prețul nu era pentru casă ci pentru teren, vreo 2000 de metri. Casa mai costa și s-o dărâmi.

– o casă mică, vălurită și atot scârțăitoare, vară cu cea dinainte. Omul o luase ca s-o dărâme să-și facă pensiune dar na, vremurile-s grele, investiția e mare… 39.000 de euro, zona excelentă (la 1 minut de unde stăm acum) dar mai trebuia încă vreo 20 s-o faci să arate omenește și să scoți curtea din ruină și nici atunci nu știai dacă nu pică pe tine. Omul foarte deschis, ne-a zis și că trebuie lucrat la fundație. Da, deci tot ceva de dărâmat.

– ultima, care m-a și enervat cel mai tare, o casă din cărămidă cu pereții decenți, nu-ți era frică de-un cutremur micuț. Zona acceptabilă, curte mică dar măcar era. Exteriorul crăpat și de un roz, da roz absolut oribil.

Nelocuită de câțiva ani buni, podeaua umflată de apă, acoperișul de schimbat, baia nu mai are cadă dar dacă întoarceți toaleta are loc, baia de sus era de fapt o cămară cu faianță unde se putea face baie, sobe peste tot – da bune dom’le făcute anu trecut, lambriuri frumoase tare tare dom’ne făcute de celebrul Mitică, cum nu știți cine e Mitică? e un tâmplar, totul vechi și uzat. Măcar zidul era în regulă deci în vreo 4-5 luni cu vreo 20.000 de euro făceai o casă decentă.

La urmă am avut și eu o întrebare. Doamnă, dacă pe un teren de mărimea asta, din zona asta, se poate construi o casă noua de aceeași mărime, care să nu trebuiască renovată, care să aibă baie ca lumea, care să aibă centrală de încălzire și care să lucească de frumusețe cu un preț cel mult egal cu cât cereți, cine vreți să v-o cumpere?

Na, prețul era de la câți bani s-au băgat în casa aia în ultimii 20 de ani… nu conta că tot interiorul era ori stricat ori urat cu spume ori complet inutil (cam cum as avea timp sa tin foc în cinci sobe cinci luni pe an?).

Crissule, hai s-o vedem și pe aia de 75, măcar ne clătim ochii cu ceva decent.Ajungem la o casa inalta, un pic mai mare decât ne-ar fi fost necesară nouă, cu exteriorul netencuit, cu o curte decentă și o livadă foarte faină în spate. Centrală termică, interior spațios, materiale bune, ne-am fi putut muta mobila și gata. Vis, taică, dar peste creditul nostru.

Și chiar când mă gândeam cu jale la asta zice bătrâna că livada din spate face 20.000 și casa + curtea e restul, adică fix exact cât ne-ar fi dat banca. Zei olimpieni, chiar să fie posibil să ne mutăm într-o căsuță de asta? Chiar să putem avea un locușor al nostru în Dorna, curte și liniște?

O să vă sune fata că ea e proprietar, eu doar arăt la cine vrea să vadă. M-a sunat fata și m-a lămurit, nu se vinde separat. Offfff, că n-a putut să tacă bătrâna din gură să nu ne facem speranțe degeaba. Am stat eu și m-am foit o seară întreagă încercând să găsesc cumva o rezolvare pentru cei 20.000 și livada buclucașă și atunci mi-a venit o idee colosală.

Soția mi-a tot spus că dacă o să ne fie greu cu rata(mă scoate din sărite să am bani de dat pe o perioadă lungă mai ales când știu că se pot întâmpla foarte multe în câmpul muncii că joburile nu-s bătute în cuie) putem să închiriem la sărbători căsuța pe bani buni și rezolvăm problema. Da, că de aia îmi iau casă, să-mi chem străini în ea…

Însăăăăăăă, ce înseamnă să ai o minte de einstein pe steroizi – livada aia, LIVADA aia, putea fi soluția. Ce-ar fi s-o transform într-un studio foto exterior așa cum nu cred că are nimeni pe o rază de 300 de kilometri? Cu porțiuni cu flori suspendate, cu pereți plini ochi de trandafiri, cu zid bătrân, cu zonă din lemn, cu câteva pietre printre care să susure apa, cu o baltă mică pentru poze cu reflexii… raiul ședințelor foto pentru mirese, modeline și pentru proiecte foto de genul celuia la care tocmai lucrez.

Să am o natură unde să pot lumina perfect subiecții și să poată ploua când vreau eu? Cam câți fotografi și-ar aduce subiecții la mine în livadă?

Bună idee, numai că livada aia începe să arate cum trebuie abia după vreo 2-3 ani, asta la modul ideal, că doar nu m-a făcut mama botanist să știu sigur cum face floarea pui iar în timpul ăsta o rată pe un credit luat în condiții normale, luată în plus, ar fi teribil de greu de suportat.

Și atunci, soția, care visează la un loc al nostru de când o știu și căreia i-a plăcut casa și mai mult decât mie, mi-a zis să mă liniștesc. Că și așa muncesc prea mult și să mă știe plecat de acasă în weekend, stând noaptea să fac fotografie de eveniment (na, soluția pentru niște bani în plus care să nu afecteze programul de lucru normal și care să și aducă destul încât să merite deranjul asta ar fi), n-ar face-o deloc fericită. Că nu merită să mă omor pentru o casă.

Parcă mi s-a ridicat ceva sac de cartofi de pe umeri. Și așa mă tot gândisem, dacă se întâmplă ceva și se schimbă banii care intră în casă, o să putem ține rata, o să putem face aia și ailaltă? Am visat frumos câteva zile dar realitatea cruntă a Dornei m-a trezit fără milă.

Ei poate cine știe, ajunge vreo carte de-a mea în gura cine știe cărui influencer și-mi vine un purcoi de bani peste noapte. Atunci îmi iau casă, primul lucru. Și câine.

PS. nu, soluția finanțării unu proiect de casă nu era pentru noi. Deși asta însemna să ne facem o căsuță nici prea mare, nici prea mică, exact cum ar fi vrut, condițiile ne săreau din schemă. Trebuia să ai terenul tău, iar un teren de 500 de metri pătrați, într-o zonă cât de cât în oraș se dădea cu 15.000 de euro. De unde spanac…

 

 

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor