Câteva detalii despre meciul Franţa – România:
Posesie: Noi – 41%. Ei – restul.
Şuturi la poartă: Noi – 10. Ei – 14.
Şuturi pe poartă: Noi – 2. Ei – 5.
Pase reuşite: Noi – 199. Ei – 422.

Dar francezii nu au fost mai buni ca noi, nu ne-au dominat. Am fost “cel puţin egalii lor” şi meritam un 1-1. Am avut ghinion, l-au faultat pe Tătă, viaţa este o amantă crudă!

În afară de ieşirile pe centrare “marcă înregistrată”, ce alte calităţi mai avem?
Una ar fi mentalitatea de învingător şi felul cum reuşim să ne păstrăm luciditatea în finalul meciurilor. Câte meciuri importante au câştigat românii în preajma minutului 90 şi câte au pierdut? Aşa, în ultimii 20 de ani.
Vă daţi seama unde era fotbalul românesc acum, dacă reprizele aveau doar 40 de minute?

Alta ar fi obiectivitatea noastră, sinceritatea debordantă atunci când ne măsurăm puterile. În toate meciurile arbitrii trag cu ăialalți. Iar românii noştri sunt “mai tehnici”. Legendara tehnică românească în materie de fotbal.

Suntem atât de tehnici încât avem cel mai mic procentaj de pase reuşite – 71%. Ca o comparaţie, ăştia atehnicii pe care sperăm să îi batem stau aşa: Elveţia – 92% şi Albania – 88%.
Noi am reuşit 199 de pase, elveţienii 510 şi albanezii 365.
Dar noi am jucat cu Frrranţa, am luat cocoşul de cioc!

Aştept să intre în competiţie Irlanda de Nord şi Ungaria. Sunt singurele echipe care pot pasa mai puţin şi mai prost decât noi în timpul unui meci.

Băieţii au jucat, şi-au depăşit limitele, evident. Să recunoaştem totuşi că limitele lor sunt undeva foarte jos, pe la genunchiul broaştei şchioape. Selecţionerul Puiu Iordănescu era uşurat (chiar fericit) după meci, pentru că nu ne-am făcut de râs.

Cu mult noroc, putem spera la locul trei şi, posibil, calificare. Sunt anormal de optimist şi dau un pronostic: Vom juca în optimi cu echipa de wonderkids a Angliei. Da, încă un România – Anglia!