Melancolicul

În al doilea rând, a murit presa scrisă pe hârtie din cauza celor care au activat în domeniu. Jurnaliştii ar fi putut insista pe o anumită nisă, nu foarte numeroasă, dar calitativă. O nişă care preferă decenţa şi seriozitatea unui ziar printat şi refuză spam-ul din online. Dar a fost mult mai la îndemână să aprinzi o căpiţă de paie decât un cărbune. Mult mai uşor să publici articole pentru „gloata cea mare” şi să o momeşti cu ţâţe, nunţi, parastase, Băseşti şi Muţi. A fost bine? Cine se lăuda cu sute de mii de cititori în fiecare zi? Paiele au făcut ditamai văpaia, dar ce să vezi…au ars repede. Ştiri şi articole de calitate îndoielnică găseşti acum pe tot www-ul. De ce ai cumpăra un ziar pentru aceleaşi servicii?

Presa scrisă pe hârtie trebuie să moară pentru a renaşte, pentru a se reinventa. Ar putea să prezinte multe calităţi ce nu mai au demult loc în jungla online-ului. Decenţa, seriozitatea, garanţia că nu sar din monitor site-uri de pariuri şi video chat atunci când vrei să citeşti diferenţa dintre Napolact şi Fulga. O altă calitate ce s-ar putea găsi în presa tipărită este veridicitatea informaţiei. În online nu mai poţi fi sigur de nimic. Oricine îşi poate da cu părerea despre orice. Un zvon se răspândeşte instant pe toate site-urile de aşa-zise ştiri. Nu contează dacă este adevărat, decent, relevant. Nu există legi, nimeni nu răspunde de abuzuri sau de propagarea informaţiilor false. Este online-ul românesc, adică Ţara lui Papură-Vodă.

Toate ziarele româneşi au scăzut calitativ în mod incomensurabil atunci când au trecut de la print în online. S-au cancanizat, s-au ieftinit, s-au degradat. Exemplul cel mai bun este gândul.info.
Alt exemplu, ziarele de umor, de satiră. Vă mai aduceţi aminte Academia Caţavencu, varianta printată? Acum e în online. Între timp şi-a clonat şi vreo 2 fraţi mai retardaţi care împroaşcă spaţiul virtual cu glume proaste. Şi nu sunt singurii. Tot mai mulţi s-au apucat de noul trend, de pseudo-ştiri. Care în mare parte înseamnă atacuri la persoană sub protecţia pamfletului. „Eşti un bou bălţat şi mă-ta şefă pe centură. Ha, ha, am glumit, mă, stai liniştit! Oricum, ce-mi faci? E online”

Ultimii din categoria „Putem face glume bune, dar mai bine nu” sunt unii de la Romanuldevremenouă (sau ceva). Când ai normă să îl înjuri pe Mircea Badea săptămânal, nu se numeşte umor, ci SEO. Dar e SEO din ăla pervers, de jecmăneală ieftină. De cum se face „presă” în online.

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş