O mai ţineţi minte pe Vitoria Lipan? Nici eu. Dar, indiferent cât timp va trece şi câte plăcuţe de memorie îmi vor mai clipoci, nu voi uita esenţa personajului. Ce avea tanti Vicky cel mai şi cel mai de preţ? Dragostea şi loialitatea faţă de soţ.
Acea dragoste pură, nemijlocită şi necondiționată. Îl accepta şi îl primea de fiecare dată cu membrele braţele larg deschise. Deşi era conştientă că între două turme de oi vândute, soţiorul mai poposea câteva săptămâni şi prin paturi străine.
Nici o problemă. Acest comportament este normal şi indicat pentru un bărbat activ, puternic şi potent. Iar eroina, capodopera lui Mihail, înţelegea perfect comportamentul masculului sănătos. “Ok, mai pierde două, trei săptămâni la femei. De patru, cinci ori pe an. Dar tot la mine se întoarce. E bine, sunt happy.” (citat aproximativ din Vitoria Lipan)
Luaţi exemplu de la această femeie. Pentru că ea este modelul suprem. Tiparul femeii puternice, tiparul româncei de casă: dârză, iubitoare, mamă eroină şi soţie devotată. Până la moarte şi dincolo de ea. Înşelată cu nenumărate ocazii de soţ, ea respinge aspru compania altui bărbat. Chiar şi atunci când avea certitudinea că a ajuns văduvă.
Femeia este o cloşcă; tartorul sugarilor şi îmblânzitorul mopului. Este definită prin stabilitate, loialitate şi hărnicie. Bărbatul este un uliu; vânător, cuceritor, locomotiva umanităţii. Are nevoie de libertate absolută pentru a-şi onora menirea. Bărbatul unei singure femei este la fel ca elevul unei singure şcoli.
PS: Bun, s-ar putea să apară o problemuţă matematică în prezentarea de mai sus. Numărul femeilor este sensibil apropiat de cel al bărbaţilor. Asta înseamnă ca într-un interval de timp în care tu foloseşti cinci broaște diferite, în broasca ta de acasă intră alte patru chei străine.
acum ceva timp stateam de vorba cu niste baieti din Mozambic, la ei in tara o zi pe saptamana barbatii merg la ce femei vor,se intorc acasa a doua zi(un fel de ziua barbatului)))). Asta i-am intrebat si eu,daca voi toti plecati de acasa nu e normal ca te fapt le schimbati intre voi?)))
Nu au mai zis nimic, se pare ca nu le-a placut concluzia mea.
Deci…de cand am citit titlul, eram sigura ca numai tu puteai sa scrii duma asta :)).Da, teoretic, natura ne-a lasat ca barbatii sa nu fie monogami din motive pur reproductive, si anume ca in 9 luni cat tine o sarcina, un barbat monogam practic isi iroseste materialul genetic. Asa ca din punctul de vedere al naturii, e mai economic ca in timp ce ea e cu burta la gura, el sa mai conceapa niste plozi. Dar, cum cu exceptia relatiilor deschise, infidelitatea sexuala reprezinta o tradare a increderii, cred ca stii si tu ca e calea cea mai scurta catre distrugerea ireversibila a unei relatii. Sunt sigura ca iti dai si tu seama ca posibilitatea ca si ea sa te insele e cea mai neinsemnata dintre probleme in acest caz.
Păi vezi? Natura, nu te poţi lupta cu natura.
Infidelitatea sexuală are loc doar atunci când partenerul/partenera te prinde cu mâţa-n altă curte. Dacă nu te prinde, infidelitatea nu există. Amanta nu există pentru soţie, la fel cum soţia nu există pentru amantă. Sunt în lumi epistemologic diferite. Am învăţat asta de la un mare filozof contemporan.
Ai vrea tu sa fie asa simplu…dar din pacate daca nu sunt in universuri paralele, sotia si amanta in mod real se calca pe picioare…fiecare e constienta de existenta celeilalte, chiar daca nu are inca dovada. Daca ai comis-o totusi si ai scapat, zi mersi ca e putin probabil sa mai ai si altadata norocul asta… Dar daca e o chestie constanta, inevitabil cele doua lumi intra in coliziune…Si ma gandesc eu ca mai bine te lupti cu natura decat cu nevasta si avocatul ei…parerea mea :))