Cu câteva luni în urmă s-a vorbit despre latina în școli și ridicolul discuției e reprezentativ pentru toată strategia din învățământul românesc. La fel au fost discutate și zecile de reforme post-revoluție, fără nici cea mai mică legătură cu practica, de unde și mocirla în care e acum școala publică.

Domnilor, latina face parte din bagajul genetic, cultural al acestui popor, dacă nu învățăm latina ne pierdem identitatea națională, dacă scoatem ora de latină nu ne mai tragem din Traian. Zău, mă?

Ia să vedem care-i randamentul obiectului ăsta, că de-acolo trebuie începută orice discuție care vrea rezultate. Dacă-i dăm la o parte pe elevii care dau olimpiada de latină sau se pregătesc pentru o facultate care cere latină, că ăștia o învață și în afara școlii, în timpul lor liber, câți dintre ceilalți știu când termină liceul o sută de cuvinte, să facă zece fraze corecte și să treacă cinci verbe prin toate timpurile?

Unu dintr-o sută? Poate dacă e să fim optimiști… și să ne-nțelegem, o sută de cuvinte nu înseamnă să știi o limbă, e vocabular de început de grădiniță. Unu la sută cu indulgență…

E ca și cum l-ai chema pe Dorel să-ți pună țevi în casă, cam o sută ar fi pentru apă și căldură și ăsta după o săptămână ți-ar zice – gata, am terminat. Uite, am pus una și aia picură puțin și e strâmbă, marcă banu.

Ceeee?

Da, asta e de fapt situația latinei în școală, nimeni n-o învață și profesorii știu foarte bine asta dar nu-i deranjează absolut deloc să ia bani pentr-o singură țeavă strâmbă… ba se mai și revoltă când se-aduce vorba și vai, doamne, cum ne pierdem esența de români… ne pierdem pe dracu.

Ce-i de făcut? Să-i dăm afară? Nu, sunt oameni care au muncit și cărora tu, ca stat, le-ai dat opțiunea carierei ăsteia și nu e normal să le tai craca de sub picioare dacă ai și alte soluții. Și ai, doar că trebuie să pui problema practic. Practic, domnule.

În mod normal, când se întâlnește omul cu latina? Doar la nivel de expresii, aruncă unul altul două-trei cuvinte din astea rămase în patrimoniul universal și se presupune c-ar trebui să știi unde bate. Vrei să-i folosească limba asta la ceva, ia 50-100 de expresii din astea și explică-i-le, una pe oră, nu mai mult.

Și nu e vorba c-o să-i oferi o brumă de cultură rafinată, deși faci și asta, ci de ceva mult mai important. Se vorbește de 40-45% analfabeți funcționali în România, oameni care știu să citească dar nu înțeleg sensul unei fraze mai complicate decât Ana are două mere și Gigel se tot uită după ele.

Pur și simplu, pentru că reprodusul mecanic este tot ce se cere de la elev, până și la limba română, elevii nu învață să caute sensul unor texte, le iau de-a-gata. Cât de utilă ar fi latină, dacă expresiile alea de care vorbeam ar fi predate într-un fel în care să lupte cu fenomenul de analfabetism funcțional?

Să-l luăm pe Bănel, de la liceul sportiv, clasa de fotbal intensiv. Na, trebuie să recunoaștem că fotbaliștii nu-s cei mai interesați de bagajul cultural latin, dar chiar și așa… ce-ar fi să le explice profu ce-i aia Alea iacta est – zarurile au fost aruncate, cuvinte de le-ar fi zis Cezar când i-a dat o perversă lu Pompei.

Să le povestească despre context și-apoi să mute explicația la ce știu ei.

– Măi, Bănele, expresia asta ne vorbește nouă despre momentul în care ai făcut ceva și nu mai poți să dai înapoi, o să se întâmple ce are de întâmplat. După ce ai aruncat zarul, gata, nu mai poți să întorci aruncarea doar să vezi ce pică.

Ia zi, Bănele, când dai penalti când e momentul ăsta?

– Ăăăăă…

– Păi mă, Bănele, când te hotărăști în ce colț șutezi?

Lui Bănel îi place să vorbească despre fotbal și nu numai atât, îl înțelege.

– După ce-mi așez mingea și mă uit bine cum stă portarul.

– Așa și după ce te-ai hotărât mai poți să schimbi colțul? Când alergi spre minge și vezi că se-aruncă pe partea pe care voiai să dai?

– Cum să nu, dom profesor, păi se poate? La ce gleznă am eu, pot să schimb partea într-o clipă…

– Aha. Da’ după ce-ai lovit mingea mai poți?

– După ce plecat mingea, dom profesor, gata, se duce, nu mai ai ce-i face.

– Ei, vezi bănele, e ca zarul după ce l-ai aruncat, nu? Stai și te uiți să vezi dacă intră în plasă sau nu, cum stai să te uiți la zar să vezi dacă ai dat șase-patru, portă-n casă.

– Chiar așa, face Bănel zguduit de revelația intelectuală.

– Ei, la fel și Cezar, după ce-a trecut cu armata râul știa c-o să fie război, cum știi și tu că mingea s-a dus… dar nu știa încă dac-o să învingă, cum nu știi nici tu exact când pleznești mingea dacă o să dai gol…

– Eh, eu întotdeauna dau gol, dom profesor…

Uite cum faci din latina asta inutilă și pe care nu învață nimeni, un obiect care nu numai că-ți oferă câteva expresii vocabularului dar te și învață despre sensul cuvintelor și înțelesul frazelor.

Pentru asta însă trebuie să gândești reformele din învățământ – pentru elevi, ori acum totul se face pentru profesori și sistem – cum să potrivim mai bine catedrele, cum să pierdem mai mult timp pe hârtii sufocante – că așa dovedim că ne facem treaba nu prin rezultate vizibile în educația generațiilor.

Iar cei puțini care nu-s blazați și resemnați, care ar vrea să facă ceva pentru elevi, nu pot – că dacă nu fac ce le cere programa aia stupidă își pierd pâinea, că n-o să fie în regulă la control după hârțogăraia de care vorbeam.

La ce-i trebuie și cum facem să-i fie util sunt întrebări care ar trebui puse pentru fiecare disciplină în parte, asta înseamnă o orientare spre practic, spre rezultat.

Latina de acum, pilon al identității naționale? Mă, vouă nu vă e rușine să scoateți asemenea mizerii pe gură când știți că nimeni n-o învață în forma asta?

Gândiți, domnilor, școala pentru elevi nu pentru ce știu să predea profesorii.