Las Vegas nu are cum să nu te frapeze. Unii spun că ar fi Disnayland-ul adulților. Nu au cum să nu te minuneze hotelurile cu mii de camere. Fiecare hotel e un oraș în sine. Și asta pentru că fiecare hotel are zeci de restaurante, de baruri, dar și magazine pentru shopping, săli de teatru ori cinema, saloane de înfrumusețare, spa, golf și piscine. Și asta fără a se pune în discuție sutele de metri pătrați destinați casinoului. Ca să ajungi de la cameră la piscină îți poate lua lejer 30-45 minute.

Spre seară, în cazul în care nu alegi să rămâi în hotel pentru un spectacol cu Cirque du Soleil, David Coperfield ori Seinfeld, poți să alegi să o iei pe Strip ca să admiri luminile, opulența și spectacolul străzii. Asta e de recomandat să faci spre seară. Vegasul noaptea este un adevărat un carnaval.

Un amalgam de culturi. Carnavalul este creat atât de diversitatea turiștilor, cât și al spectacolului de lumini oferit. Dacă nu ai apucat să vizitezi Parisul poți face o poză de aici cu Tour Eiffel și să admiți că ești chiar în orașul iubirii. Dar sentimentul că ești cu adevărat în Las Vegas îl ai atunci când ai în față fântâna Bellagio.

Din 10 în 10 minute are loc un spectacol cu adevărat impresionant al apei – fântâna dansatoare ori fântâna muzicală, așa cum este denumită ea. Ce mi s-a părut interesant e că poți trece dintr-un hotel în altul prin pasaje de legătură sau chiar să iei tramvaiul având ca stații cele mai renumite hoteluri.

În fond, poate că Las Vagas e locul perfect pentru uitare. Aici toată lumea zâmbește. Clienții sunt fericiți indiferent că este ora 7 dimineața sau 11 seara. Dacă ar exista mai multe Paradisuri, atunci probabil că Pardisul Uitării are inițialele L.V. Noaptea Las Vegas-ul are un aer de glamour dat rochile de seară, pantofii stiletto, bijuteriile doamnelor ori cravatelor domnilor. Noaptea totul este despre ruletă, poker și blackjack.

Despre noroc și despre sute de dolari “investiți”, despre dorința utopică a unei îmbogățiri rapide ori despre paharele cu băutură turnate de către chelnerițe în paharele jucătorilor în timp ce mizele cresc simțitor. În timp ce tu vei avea iluzia îmbogățirii, Vegas-ul nu va iesi niciodată pe minus. Indiferent că va avea clienți care vor își pune în joc cei 50 dolari strânși la pușculiță, fie că o să fie vorba de miliardari care vor arunca banii doar ca să-i intimideze pe ceilalți.

Pentru o bună priveliște a orașului mi s-a spus că trebuie să urc în Stratosfer sau în Hotelul Mandarin. Așa că am fost să-l văd din lounge-ul hotelului Mandarin Oriental (denumit de Forbes triple five-star luxury hotel at the heart of The Strip). Nu am prins loc la fereastră, dar era o masă din apropiere care mi-a oferit pe deplin imaginea Las Vegasului și a ceea ce înseamnă SUA până la urmă: celebritate, corporație și dolarul. America a construit visul american și o să rămână în picioare atât timp cât o să iasă pe profit. America nu se uită niciodată înapoi. La masa de la geam stăteau probabil unii dintre cei mai mari magnați ai Americii. Iar la masa din față erau două doamne obișnuite din plin cu bisturiul celebrilor plasticieni. Doamnele îi țineau companie unui alt magnat care afișa un soi de superioritate în fața acestor doamne. Și plictiseală. Până la urmă, nu degeaba i se spune Las Vegas-ului Sin City.

Las Vegasul este fabulos și atunci când este privit de sus de tot, din elicopter. Și opulent, dacă ai în vedere că o limuzina te va lua tocmai de la hotelul unde ești cazat și te va duce spre aerodrom. Și bineînțeles îți va oferi și șampanie.

Este interesantă discrepanța dintre noapte și zi. Ziua tot glamour-ul cade. Tot kitsch-ul iese la iveală. Nici măcar clădirile nu mai au nimic din farmecul din noaptea trecută iar pe stradă te întâmpină diversi “artiști” care te poftesc la cele mai iefitne și de prost gust spectacole. Toată lumea a renunțat la ținuta glamour. Și atunci vezi că de fapt Las Vegas-ul ți-a oferit un miraj cu termen de valabilitate doar noaptea.