Las Vegas, un miraj cu termen de valabilitate doar noaptea

poza5Las Vegas nu are cum să nu te frapeze. Unii spun că ar fi Disnayland-ul adulților. Nu au cum să nu te minuneze hotelurile cu mii de camere. Fiecare hotel e un oraș în sine. Și asta pentru că fiecare hotel are zeci de restaurante, de baruri, dar și magazine pentru shopping, săli de teatru ori cinema, saloane de înfrumusețare, spa, golf și piscine. Și asta fără a se pune în discuție sutele de metri pătrați destinați casinoului. Ca să ajungi de la cameră la piscină îți poate lua lejer 30-45 minute.

Spre seară, în cazul în care nu alegi să rămâi în hotel pentru un spectacol cu Cirque du Soleil, David Coperfield ori Seinfeld, poți să alegi să o iei pe Strip ca să admiri luminile, opulența și spectacolul străzii. Asta e de recomandat să faci spre seară. Vegasul noaptea este un adevărat un carnaval.

Un amalgam de culturi. Carnavalul este creat atât de diversitatea turiștilor, cât și al spectacolului de lumini oferit. Dacă nu ai apucat să vizitezi Parisul poți face o poză de aici cu Tour Eiffel și să admiți că ești chiar în orașul iubirii. Dar sentimentul că ești cu adevărat în Las Vegas îl ai atunci când ai în față fântâna Bellagio.
Continue reading

Los Angeles și visul american

img_2735   L.A. este un oraș căruia nu i se văd marginile, pe care nu poți să-l cuprinzi. De fapt, e mai mult decât un oraș. E un megapolis. Mergi 4 ore cu mașina și tot nu-i dai de capăt. În downtown ai impresia că ești undeva în Ferentari, iar atunci când ajungi în Beverly Hills admiri casele ale căror zerouri cu care sunt cotate la bursă nu le poți număra. Plimbându-te prin oraș, treci de la frica de a-ți ține geanta la vedere, la admirația pe care o ai în fața ultimei colecții de haine de la Prada de pe Rodeo Drive.

L.A. este cu siguranță locul unde contrastele se văd cel mai bine. Fără îndoiala că aici trăiesc cei mai săraci, dar și cei mai bogați oameni din America. Întotdeauna mi-am imaginat Hollywood Bulevard ca pe un loc select, însă când am ajuns acolo realitatea mi-a oferit cu totul un alt peisaj. Am început periplul stelelor de la capătul Bulevardului, unde tot ce am văzut erau buticuri chicioase de o parte și de alta a străzii, iar pe jos am “admirat” stele cu nume ale celebrităților despre care nu auzisem niciodată. Din loc în loc “răsăreau” cinematografe în stilul clasic american consacrat.

Continue reading

California Dreamin’

   newport1 Raiul trebuie să aibă ieșire la mare. Asta mi-am zis atunci când am ajuns în Newport Beach în California. Oare cei care au casele de câteva milioane de dolari, propriul ponton și propria barcă se simt ca în Rai?

Fiecare casă avea ceva diferit față de cealaltă. Și interesant este că fiecare casă avea veranda deschisă. Să intre soarele… și privirile curioșilor. În unele case se deslușeau printre perdele tablouri imense (și cu siguranță de mare valoare), în timp ce în altele vedeai obiecte decorative cât se poate de impresionante. Cu siguranță fiecare obiect de decor era adus de prin vreo călătorie scumpă și avea o semnificație aparte. Și fără îndoială că exista o competiție între vecini: cine are mai multe flori pe verandă, cine are un tablou mai scump și tot așa. Probabil că aici își au casele de vacanță milionarii din Silicon Valley. Sau poate că unele case sunt moștenite de câteva generații.

Tot ce am putut să fac a fost să privesc oceanul, bărcile, casele, să inspir din aerul californian de octombrie si să ma întreb: Și oare oamenii care chiar au toate astea sunt cu adevărat fericiți? Oare se simt mai aproape de Rai?

Continue reading

Viata in 21 grame

poza-balanta-300x187Ce putem cantari cu 21 grame? Si nu cu orice fel de 21 grame, ci cu cele mai importante 21 grame?

Cu cele mai importante 21 grame putem cantari asa: imbratisari si amintiri; bucurie si suferinta; si tot ceea ce lasam in urma noastra.

Se spune ca sufletul cantareste 21 grame. O spun unele descoperiri stiintifice. Si un film cu titlul “21 grame” pe care nu l-am vazut.

Si totusi exista un paradox in societatea de azi: ne este mult mai la indemana sa avem grija de cele 40-50-60-70 s.a.m.d. kilograme ale noastre si uitam foarte usor de cele 21 grame. De ce toata lumea e preocupata sa aiba corpul perfect (pentru ca vezi reclame cu zambetul perfect, picioare perfecte etc), dar nimeni nu e preocupat sa aiba sufletul perfect (nu am vazut nicio reclama cu sufletul perfect)?

Acum vreo saptamana mi-a atras atentia o poza pe Facebook cu portretul unei femei de varsta a treia si cu un text care spunea ceva de genul: Daca sufletul s-ar vedea, criteriile dupa care ne-am indragosti ar fi diferite.

Continue reading

Cum mi-am aniversat cei 30 de ani

poza bookfest2Bookfest 2016 va ramane pentru mine un eveniment memorabil. Si asta pentru ca mi-am aniversat frumoasa zi de 30 de ani chiar in cadrul targului. Trebuie sa recunosc ca acum cativa ani visam sa am parte de o mega petrecere, ca in iarna sa visez la un concediu in Las Vegas fix pe aceasta data. Dar astrele au facut ca Bookfest sa pice in acest an tocmai de ziua mea, asa ca a trebuit sa ma reorientez. Pentru ca nu voiam sa ratez ocazia de a participa pentru prima oara in calitate de autor la un astfel de eveniment, am renuntat repede la ideea de o mega petrecere, iar concediul din Las Vegas l-am reprogramat pentru luna octombrie.
Continue reading

Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea a treia

IMG_9600Daca ar fi sa scrii un roman despre propria ta viata, cum s-ar numi el? Al meu se numeste (In)decizii. L-am lansat acum 3 luni in Carturesti Carusel. Din ziua de 6 februarie si pana azi am primit numeroase feedback-uri despre carte, fapt ce m-a bucurat tare mult. Dar cred ca cel mai mult ma bucura intalnirile cu cititorii din librarie. In articolele trecute am inceput aceasta serie de povesti.

Seria de azi continua cu alte 3 povesti noi.

Prima poveste este a unei doamne elegante si delicate. O sa-i spun direct pe nume, Madalina, pentru ca mi-a permis acest lucru. Madalina se afla in Carturesti si citea un roman de pe tableta. Am intrat in vorba cu ea si am intrebat-o parerea despre coperta cartii (In)decizii. Mi-a spus ca nu o atrag foarte mult culorile inchise, insa cand s-a uitat pe spatele copertei si a vazut poza mea in rochie galben-limeta (da, am aflat ca asta este culoarea rochiei de pe coperta) a zambit si mi-a spus ca prefera tipul acesta de culori.
Continue reading

Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea a doua

FullSizeRender(7)

Initial m-am gandit sa scriu cartea (In)decizii doar pentru mine. Pentru ca de multe ori am impresia ca doar scrisul ma ajuta sa ma exprim cu adevarat. Apoi mi-am facut curaj si am dat-o familiei si prietenilor foarte apropiati sa o citeasca. Dupa care mi-am facut curaj sa o public.

Din februarie si pana acum (In)decizii a ajuns in mainile a zeci si chiar sute de cititori. Unii cunoscuti, iar altii necunoscuti mie. In multe seri am mers in Carturesti Carusel ca sa vorbesc direct cu cititorii. Am vrut sa le aflu si eu povestile lor.
In articolul trecut, am inceput aceasta serie de povesti.
Seria de azi continua cu alte 3 povesti.
Continue reading

Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea 1

poza bestseller

Fiecare carte contine o poveste. La randul ei, cartea scrisa isi are propria poveste – legata de aparitie, de lansare, samd. Dar care sunt oare povestile celor care ajung sa cumpere cartea?
Trebuie sa recunosc ca intotdeauna m-am intrebat in casele caror oameni va ajunge cartea (In)decizii – in afara de prieteni, colegi, rude ori cunoscuti.

Pe 6 februarie am lansat cartea (In)decizii, iar dupa 2 luni am avut surpriza sa vad cartea cum trece de la sectiunea Noutati la cea de Best Seller in cadrul librariei Carturesti Carusel. In nenumarate seri am calcat pragul acestei librarii si am vorbit cu cititorii. Unele povesti le-am aflat, altele le voi povesti in seriile urmatoare, iar pe altele nu le voi afla niciodata. Vor ramane un mister.
Continue reading