Raiul trebuie să aibă ieșire la mare. Asta mi-am zis atunci când am ajuns în Newport Beach în California. Oare cei care au casele de câteva milioane de dolari, propriul ponton și propria barcă se simt ca în Rai?
Fiecare casă avea ceva diferit față de cealaltă. Și interesant este că fiecare casă avea veranda deschisă. Să intre soarele… și privirile curioșilor. În unele case se deslușeau printre perdele tablouri imense (și cu siguranță de mare valoare), în timp ce în altele vedeai obiecte decorative cât se poate de impresionante. Cu siguranță fiecare obiect de decor era adus de prin vreo călătorie scumpă și avea o semnificație aparte. Și fără îndoială că exista o competiție între vecini: cine are mai multe flori pe verandă, cine are un tablou mai scump și tot așa. Probabil că aici își au casele de vacanță milionarii din Silicon Valley. Sau poate că unele case sunt moștenite de câteva generații.
Tot ce am putut să fac a fost să privesc oceanul, bărcile, casele, să inspir din aerul californian de octombrie si să ma întreb: Și oare oamenii care chiar au toate astea sunt cu adevărat fericiți? Oare se simt mai aproape de Rai?
Casele alea sunt prea mici. După ultimele studii arhitectonice, raiul este mult mai sus.
http://catedralaneamului.ro/_dev/
Depinde cum definesti fericirea si la ce te referi cand vorbesti de Rai.
fericirea mi-e greu s-o definesc acum, pentru ca o simti sau nu o simti, iar in perioada asta nu o simt, deci nu pot sa o definesc. Si nu imi place sa definesc ceva prin elementul de lipsa. Iar Raiul
mi-l imaginez ca pe un loc, nu ca pe o stare, asa cum cel mai probabil este. Si daca e un loc, atunci in opinia mea nu poate sa-i lipseasca soarele si nici marea. Nu ar fi intreg fara aceste 2 elemente.
Parerea mea este ca cel mai bine putem vorbi despre fericire atunci cand nu suntem. Problema este ca din perspectiva lipsei si a suferintei, imaginea fericirii se deformeaza, fiind bruiata de problemele si neajunsurile cotidiene, de asteptari zadarnice, de dorinte neimplinite si sperante desarte. Fericirea devine astfel un ideal de neatins. Ea se defineste prin tot ce nu putem avea si simti vreodata.
Cei mai multi artisti, descriu si definesc fericirea din aceasta perspectiva a lipsei. Ei sunt cei care au creat acest ideal. Crestinismul si-a cladit toata invatatura, tot sistemul de valori pe acest ideal al fericirii si iubirii vesnice, urmarind sa pastreze vie in suflet aceasta speranta a implinirii spirituale.
Din perspectiva unui om implinit, fericirea este perceputa altfel. Ea devine o stare fireasca si normala, care-l face sa priveasca si sa interpreteze lumea cu alti ochi.
Oamenii fericiti sunt in general cei care nu ies in evidenta cu nimic, nu doresc sa se expuna si nu au nevoie de aprecierea celorlalti oameni.