Podișul Moldovei se încrețește în mușuroaie tot mai îndrăznețe de verzăciune. Foioasele vârfurilor și-au agățat brațele în cer, într-o strădanie nădușită spre tălpile sfinților. Gâdilați de crengile stejarilor, au auzit rugile de sub Împărăție și au ridicat trepte de granit spre dumnezeire. Aici încep Carpații Răsăritului, străjerii tărâmului bucovinean.

Vei știi că ai ajuns la destinație atunci când laba ursului bucovinean îți va deschide pofta de aventură și vei uita toate nuanțele fricii. Singura dorință rămasă va fi cea a exploratorului veșnic însetat de adrenalina revelației. Și dorința te va sorbi spre inima munților pe drumul nesfârșit al inițierii.

PS: În a doua fotografie, laba din zăpadă nu sare în ochi într-un mod satisfăcător, motiv pentru care am renunțat le titlul inițial al articolului: „O, ce labă minunată!”