Jack Reacher: Never Go Back

Never, ever go back! Nu ştiu dacă au fost ironici când au botezat filmul, dar măcar aici îi pot bănui de inspiraţie. Într-adevăr, acest al doilea Jack Reacher nu ar fi trebuit produs, este o insultă adusă originalului din 2012. Te întrebi inutil timp de două ore “Jack, de ce te-ai mai întors?!”

Diferenţa între 2012 şi 2016, conform stelelor bifate de mine pe IMDB, este între nota 8 şi nota 4.
Primul Jack: Scenariu original, replici haioase şi un comic de situaţie care condimentează exact cât trebuie un film de acţiune – Prins într-o ambuscadă de oamenii răi, înarmaţi cu mitraliere şi lunete, Tom Cruise îşi pierde singura armă, cuţitul. Nici o problemă, găseşte un pietroi şi rezolvă cazul.

Un alt plus pentru varianta din 2012: Reuşeşte cumva să scape de stereotipie şi de clişeul scenelor clasice, fără a renunţa la ele, fără a le parodia.

Ştiţi clasica încheiere? Personajul negativ este prins, dar tu, fiind pozitiv, nu poţi să-l omori. Trebuie să îţi respecţi aripile de zână şi să-l dai pe mâna autorităţilor statului de drept. Doar că oamenii care au plătit bilet la cinema vor să-l vadă pe negativ împuşcat. Până la urmă, de-asta i-ai întărâtat două ore. Cum împaci capra şi verzele? Negativul scoate un pistol din pantaloni şi e cât pe ce s-o împuşte pe prinţesa pozitivului. Moment în care, printr-un reflex excepţional… ştim cu toţii continuarea.

Eh, fix stereotipia asta absolut greţoasă este eliminată din finalul primului Jack Reacher. Nu se renunţă la scenă, negativul moare împuşcat, cu doar câteva minute înainte să-l salte poliţia. Dar e făcut altfel, e făcut bine.

A doua variantă, Jack Reacher: Never Go Back, este definiţia antonimiei. Tot ce ne-a încântat în primul lipseşte în al doilea şi este înlocuit cu balast. L-au înlocuit până şi pe Tom Cruise cu un bătrânel puhav de care atârnă pieile. Bătrânel incapabil să schiţeze vreo grimasă din cauza botoxului injectat în pomeţi.

Nu faceţi greşeala mea! Dacă vreţi film de acţiune toamna asta, vă recomand cu trei sferturi de gură The Accountant. Ceva decent de nota 7. Nu excelează, dar nici nu dezamăgeşte, chit că pe la jumate deja ştii toate “surprizele” pregătite de scenarişti.