Pentru că e condus de pile politice, lingăi, indiferenţi, înfumuraţi şi olecuţă proşti.
Elevii români nu sunt mai puţin înzestraţi intelectual decât restul. Iar profesorii români îşi fac, în majoritatea cazurilor, datoria în mod eroic pentru batjocura de recompensă financiară.
Problemele vin de la vârf, acolo unde de vreo 20 de ani colcăie furunculul de nepricepere şi nesimţire. Adică acolo unde numirile se fac politic, nu în funcţie de competenţă.
Ultima dovadă a fost examenul de limba română din acest an, primit de elevii clasei a opta. Pe vremea mea se numea capacitate, acum nu mai ştiu exact. Nu are rost să îi memorez noua denumire, la anul oricum se schimbă din nou.
Elevii au primit poezia Rânduri pentru Anul Nou (I. Minulescu) şi, printre altele, cerinţa asta:
„Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să îţi prezinţi opinia despre semnificaţia mesajului poeziei”
Ce să facă, mă, elevii de clasa a opta?! Să îşi prezinte opinia într-o COMPUNERE? După ce le-aţi băgat zeci de comentarii cu furca pe gât şi i-aţi dresat ca pe papagali, acum vreţi „opinia”? Trecând peste idioţenia formulării (să faci o compunere despre o poezie), voi sunteţi întregi la cap, abramburici nesimţiţi şi ticăloşi? Pricopilor!
În plus, poezia nu este una facilă. Numeri pe degete persoanele capabile să o comenteze. Şi mă refer la cei care au terminat procesul educaţional, nu la copiii de clasa a opta. De ce ar trebui un pasionat de fizică, în vârstă de 14 ani, să ţi-l analizeze pe Minulescu? Nu contează. Important e să îi sabotezi viitorul.
Iar partea cu adevărat scandaloasă apare la ultima cerinţă:
„Redactează, în 80-100 de cuvinte, o scurtă naraţiune în care să prezinţi o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire organizată de şcoală cu un scriitor contemporan”
Dacă mai aveam dubii despre universul paralel în care îşi freacă bucile puhave de fotolii viermuşii de la minister, acum m-am linistit. Ăştia chiar au impresia că şcolile organizează întâlniri cu autori contemporani, sau sunt doar sadici şi se excită intelectual chinuind copii?
Băi, larve băloase în putrefacţie, nu v-aţi mai săturat să distrugeţi sistematic, de peste 20 de ani, viitorul naţiei? V-aş pune să mergeţi cu Vosganian de mânuţă, din poartă-n poartă, pe la toate şcolile. Să le prezentaţi scriitorul contemporan. Sau, mai bine, cu Liviu Andrei, că tot e cel mai moţat dintre contemporanii olteni. Să strângeţi în curtea şcolii toate elevele de 14 ani pentru o întâlnire cu Liviu Andrei. Să vedeţi atunci redactări şi naraţiuni.
Efectul examenului: Au promovat 71% dintre elevi (română şi matematică). Evident că 7 din 10 elevi nu ar fi luat nota 5 la testul de limba română. Dar nici să-i pici pe toţi şi să-i laşi cu 8 clase nu se poate. Şi atunci, ce facem? Păi corectăm la mişto nişte răspunsuri la mişto. Facem ce ştim mai bine. Mişto de noi înşine.
Intrebarea este pentru mine urmatoarea: au avut in programa scolara poezia “Rânduri pentru Anul Nou”? Daca da, atunci cu siguranta trebuiau sa toceasca interpretarile “oficiale”, pentru ca doar ele sunt relevante in sistemul de invatamant romanesc.
Daca nu, in mod cert un asemenea subiect este complet deplasat. Nu numai pe motiv de lipsa de exercitiu in interpretarea libera, dar si pentru ca poezia aleasa nu are absolut nimic de transmis unui copil de 14 ani din clasa a 8-a.
Ceva mai abstract si lipsit de noima pentru un copil, decat poezia asta a lui Minulescu nici ca puteau alege…:))
Au primit poezia pe foaia de examen. A fost text la prima vedere
http://i.imgur.com/IE6eoAJ.jpg
Nici macar nu e completa poezia, ci doar un fragment. Probabil ca nu vroiau sa complice prea mult subiectul… :)))
Am vazut ca se leaga de sinonime, virgule, metrica, si de titlul poeziei nu am vazut ce zici tu aici:
„Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să îţi prezinţi opinia despre semnificaţia mesajului poeziei”
Probabil ca este pe pagina urmatoare, sau?
Oricum, mi se pare foarte tare subiectul.
Cred ca cei care au gandit subiectul, doar au vrut sa se distreze de raspunsurile date de elevi. Si trebuie sa recunosc, si eu as fi foarte interesat de ele…:))
update: acum am vazut ca de pe foaie mai lipsesc 12 puncte ca sa dea 42 in total. Restul erau sigur pe pagina urmatoare…
Da, mai este o pagina. Pe pagina a doua apar cele doua subiecte din articol: Comentat poezia si povestit intalnirea cu autorul contemporan.
Pentru noi sunt interesante subiectele. Dar pentru elevii de clasa a opta au fost odioase. Comentarii tocite, timp pierdut, bani cheltuiti cu meditatii…
Eu nu imi imaginez elevul de clasa a opta capabil sa rezolve asa ceva.
Iar asta cu “întâmplarea petrecută în timpul participării la o întâlnire organizată de şcoală cu un scriitor contemporan” este nesimtire pura.
La fel de bine puteau sa mearga intr-un sat vasluian si sa ii intrebe senzatia pe care o au dimineata cand mananca trufe si caviar.
Realizati ce tampenii le sunt predate elevilor romani?In curand trebuie sa-si cauteun loc de muncs,credeti ca ii intreaba vre-un angajator daca stiu nu stiu ce poezie?Absolut absurd.
Olecuță proști ?!?!? Mă faci să râd, domnule!
Sunt muște fără cap…nici măcar ”călăreț fără cap ” pe acela ducându-l calul.
Am incercat sa fiu diplomat.
Pai scoala romana nu produce idioti? Nu pentru masele de oameni e facuta?!
Pentru ca exista atatea discutii referitoare la corectitudinea subiectelor de le Evaluarea Nationala si la claritatea baremului ( ca sa nu mai spun ca mi se pare total inadecvat ca oricine are nemultumiri sa-I catalogheze incompetenti pe cei care au facut subiectele), as dori sa-mi expun si eu parerea ca si cum as face-o in fata elevilor/fostilor elevi care au sustinut acest examen:
Aveau la Subiectul I un text literar la prima vedere, nu conta deloc cine e autorul , pentru ca nu avea nicio legatura cu cerintele.
A.
1. Sinonomele: “fiindca” invatau la propozitia cauzala ca poate fi inlocuit cu “deoarece” (iar baremul il dadea doar ca exemplu, dar se spunea clar: “cate 2 puncte pentru notarea oricarui sinonim potrivit…”); “cer” ii cunosteau sensul de cand s-a facut lectia despre cerere (prin cerere se solicita ceva, deci “ a cere-a solicita”;iar “linistit” –calm, nu cred ca punea probleme.
2. In ceea ce priveste rolul virgulei, pana si copiii de clasa a Va vedeau ca “e o strigare”(asa se exprima ei), deci era cazul vocativ.
3. Pentru masura versurilor se numarau silabele. In clasa a V a, cand invata despre masura, au tendinta sa numere toate silabele din strofa, dar cu timpul se deprind cu metoda de aflare a masurii. Iar faptul ca e scris cu cratima nu avea de ce sa le puna probleme pentru ca, tot intr-a V a invata ca “cele doua cuvinte scrise cu cratima se pronunta impreuna”: Bi-neai-ve-nit –An-nou – 6 silabe)
4. Trasaturile genului liric tin de teorie si atata s-au aprofundat in clasa a VIII a pe tot felul de teste si la simulari incat mi-e greu sa cred ca puneau probleme; si sunt clar detaliate in barem.
5. Semnificatia titlului se invata dintr-a VI a – a VII a: spun din ce se costituie titlul si la ce cred ei ca se face referire: “Randuri” sugereaza un mesaj pe care autorul il are pentru Anul Nou… optimismul cu care eul liric intampina trecerea intr-un alt an, etc
B. Exprimarea opiniei face parte din programa scolara, se studiaza la clasa ( si mi-e greu sa cred ca vreun copil poate sa spuna ca el nu a invatat la clasa cum se face) E o compunere standard, cu o introducere de genul: “Dupa parerea mea../ In opinia mea…/ Eu cred ca…” in care poti folosi inclusiv raspunsurile pe care le-ai dat la 4. si 5. de la subiectul anterior. Nu avea nicio legatura cu faptul ca textul ii apartine lui Minulescu, ca ei nu l-au studiat pe Minulescu in scoala, etc. Vedeau in fata lor o poezie in care autorul isi exprima sentimentele fata de venirea Anului Nou, ca il personifica si ca se folosesc interogatii si exclamatii retorice. Argumentele se introduceau cu formule standard : “In primul rand….si ..In al doilea rand”….-si asta s-a invatat la scoala. Incheierea, tot cu alineat : “In concluzie…si-si spuneau fiecare sentimentul pe care il au la citirea poeziei: De exemplu:”In concluzie, mesajul poeziei este unul optimist; cu totii intampinam Anul Nou cu dorinta de mai bine, cu speranta ca va fi un an prosper si linistit.”
De atatea ori am spus la clasa: Poti sa nu iei 12 puncte la aceasta compunere, poti sa nu iei nici 10 – ca nu esti “as” in compuneri, dar, daca stiai teoria, schema pe care trebuie sa mergi, nu aveai voie sa nu iei 8 puncte.
La Subiectul II copiii au in fata un text nonliterar (e in programa, si nu conteaza ca e luat de pe un site, sau dintr-un ziar, etc. Ei au invatat la scoala sa abordeze un astfel de text. Pana la urma, fiindca nu mai citesc nimic, elevii nu mai sunt capabili sa dea raspunsuri nici elementare, ca de exemplu: “Scrie numele autorului si titlul articolului din care este extras fragmentul dat” Pai cat o fi de greu? Problema e ca majoritatea adultilor le baga in cap ca scoala nu mai are nicio valoare, ei vad ca Bercea Mondialu are sute de mii de euro sa-l “imprumute” pe Basescu, si astia nu prea au avut scoala, inclusiv Basescu a declarat ca a fost corigent la scoala, etc. Sa nu mai vorbim de modelel e fetelor: Bianca Dragusanu, Monica Gabor, asistentele lui Capatos…. Si sunt profesorii de vina ca nu-I mai invata ce trebuie pe copii, ca fac subiecte care ii depasesc?
Compunerea a doua era una imaginativa, ei nu erau obligati sa cunoasca vreun scriitor contemporan ci sa-si imagineze ca intr-o zi diriginta a invitat la o ora de romana pe Tudorel Florea (sa zicem) si l-a prezentat ca scriitor contemporan. Succesiunea logica a evenimentelor presupunea introducerea unui moment care “rastoarna” situatia initiala. (si despre momentele subiectului invata la clasa). De exemplu unul din elevi spune ca n-a auzit niciodata de acel scriitor, se produce un moment stanjenitor pentru diriginta dar domnul respectiv are delicatetea si puterea sa treaca cu intelepciune peste acel moment si pana la final ii face pe copii sa-l indrageasca. El recunoaste ca e greu sa fii scriitor in ziua de azi, cand tinerii nu mai sunt pasionati de lectura…etc.
Va mai intreb inca o data – Era greu? Erau subiecte care depaseau posibilitatile de intelegere ale elevilor? Ii jignim pe cei care au luat si note de 9 si 10.
E o vorba: e mai simplu sa gasesti o scuza pe care s-o “condimentezi” cu tot felul de acuze, decat sa gasesti o cale pentru rezolvarea oricarei probleme. Va multumesc.
Nici nu se pune problema de “greu” sau “usor”. Totul se rezuma la proasta alegere a subiectelor. Nu conteaza autorul poeziei, ci poezia in sine. Este intesata de simbolism, scrisa intr-un stil criptic.
Nu poti sa ii ceri unui copil de clasa a opta sa o comenteze astfel:
”In concluzie, mesajul poeziei este unul optimist; cu totii intampinam Anul Nou cu dorinta de mai bine, cu speranta ca va fi un an prosper si linistit.”
Nu poti, pentru ca iti bati joc de el cu buna stiinta.
Nu era mai indicata alegerea unui fragment literar potrivit varstei si nivelului de cunostinte?
Alegand o asemenea poezie, corectorii au acceptat din start orice comentariu scris decent, indiferent daca avea vreo legatura cu perceptia corecta sau capacitatea elevului de a sintetiza.
Au fost pusi pe picior de egalitate elevii care nu au inteles poezia lui Minulescu, dar s-ar fi descurcat in fata unui text corespunzator clasei a opta si elevii care nu ar fi inteles mare lucru, indiferent de text. Ceea ce mi se pare injust.
Iar referitor la compunerea despre intalnirea cu un autor contemporan: Cum isi poate un elev imagina o astfel de intalnire, daca nu a studiat vreodata si nu cunoaste un asemenea autor? Mi se pare foarte dificil de imaginat si exprimat coerent o astfel de intamplare. Din nou, nu era mai indicata alegerea unui subiect familiar? Din cate stiu, subiectele trebuie sa aiba un nivel mediu de dificultate.
http://www.gandul.info/barem-subiecte-romana-la-evaluare-nationala-2014-cum-se-rezolvau-subiectele-la-limba-si-literatura-romana-12816384.html