Insulele grecilor sunt leagănul romantismului. Pe stâncile din Kalamaki, sutele de privitori aplaudă apusul. Un neisprăvit scăpat de sub brazda Olteniei strigă ironic: Uhuuu, you did it, sun!
Aplaudacii îl privesc distrați, soarele aruncă un ultim licărit peste orizont, înfoiat de lauda primită. Mintea neisprăvitului se împleticește încercând să-și numere carafele de vin.

Se lasă noaptea peste Kalamaki când soarele se-ascunde după plexul tău.
Și vrei să verși ardoarea în versuri deocheati – se lasă noaptea peste Kalamaki.
Ai fost mărețul bou!
Dar ai băut prea mult, băi, vaco!
Mai poți să verși doar bolul cu Tzatziki
Ardent, între sânii lui Erato.

Cum se manifestă romantismul a doua zi:

Realizezi că “plexul solar” chiar există și este considerat (în popor) izvorul emoțiilor. Apoi privești nemărginirea mării și te chinuie clasica dilemă a romanticilor incurabili: Cât de departe poate omul să vadă în zare?
Mai precis, la ce distanță vedem linia orizontului, cauzată de curbura Pământului? Pui mâna pe pix, iei în considerare un bărbat mediu (1,70 metri) și iese asta:

R (raza Pământului) = 6371 km
hm = înălțime bărbat (unde sunt ochii, de fapt) = 1,7 metri
l = distanța măsurată pe sol, adică răspunsul dilemei
alpha = unghiul dintre cele doua raze care cuprind arcul de cerc numit l.

cosinus de alpha = R/R+hm = 6371000 metri / 6371001,7 metri => alpha = 0,04185338 grade
Cosiderăm circumferința Pământului aidoma unui cerc => lungimea cerc = 2piR.
Pentru 2piR corespund 360 de grade, iar pentru l corespunde unghiul alpha => l = 2pi*alpha/360 = 4,65 km.

Femeia, în schimb, cu înălțimea medie de doar 1,6 metri, vede în zare doar 4,5 km. Încă un motiv pentru care bărbații vânează, iar femeile îngrijesc cuibul.

În rest, grecii o duc bine. Au plaje sexy și vaci grase.