Între sânii lui Erato

Insulele grecilor sunt leagănul romantismului. Pe stâncile din Kalamaki, sutele de privitori aplaudă apusul. Un neisprăvit scăpat de sub brazda Olteniei strigă ironic: Uhuuu, you did it, sun!
Aplaudacii îl privesc distrați, soarele aruncă un ultim licărit peste orizont, înfoiat de lauda primită. Mintea neisprăvitului se împleticește încercând să-și numere carafele de vin.

Se lasă noaptea peste Kalamaki când soarele se-ascunde după plexul tău.
Și vrei să verși ardoarea în versuri deocheati – se lasă noaptea peste Kalamaki.
Ai fost mărețul bou!
Dar ai băut prea mult, băi, vaco!
Mai poți să verși doar bolul cu Tzatziki
Ardent, între sânii lui Erato.

Cum se manifestă romantismul a doua zi:
Continue reading

Viață de țestoasă

Pe plajele din Zakynthos vin țestoasele noaptea să depună ouă. Toate plajele au cuiburi marcate, cu niște cuști peste și culoar din nuiele spre apă, să ajungă puii în mare.

Eh, sunt niște unii care pândesc țestoasele noaptea când vin la ouat și le scriu cu graffiti pe carapace. Testoase din alea de 2 metri lungime, de trăiesc suta de ani. Și acum au multe carapacea pictată cu graffiti.
Continue reading

Zakynthos: covizi și guvizi

Primul pas: Îți faci testul Covid la o clinică privată (Gral Medical mi-a dat rezultatul în 20 de ore). Programează-l nici prea târziu (ai nevoie să prezinți rezultatul negativ), nici prea devreme (recoltarea mucului trebuie făcută în ultimele 72 de ore.

Al doilea pas: Sari în primul avion și respectă toate procedurile, indiferent cât de ilogice ar părea. Da, exigența din aeroport și măsurile luate (de ochii lumii, să părem că facem ceva) se contrazic imediat după îmbarcare, când peste o sută de persoane împart același aer în același culoar.

Avioanele sunt pline ochi, nu există distanțare. Se mai plimbă coțofenele pe culoar mustruluindu-i pe cei care nu țin masca pe nas. După ce au terminat rolul de dăscălițe sfătoase, încalecă pe cărucioare și împart băuturi și gustărele. Toată lumea măștile jos, au venit cafelele!

Ne dăm de nșpe ori peste cap și plătim 400 de lei să ne scobească unii în nas, dar nu putem sta o oră fără sandviciuri și cafea. Curat prostie omenească, dar, repet: respectă toate procedurile, indiferent cât de ilogice ar părea!
Continue reading

La delfini – jurnal de vacanță pe litoralul românesc

Azi mi-am dus fetele la delfinariu. Fiică-mea nu prea știa ea cu ce se mănâncă așa că nu ar fi ținut neapărat dar mă-sa mă bârâia la cap din secunda în care am ajuns să mergem, să mergem, să mergem, să ne stropească delfinii.

După GPS-ul meu magic și-a făcut iar numărul, ducându-mă pe un bulevard care avea tot atâta legătură cu delfinariu ca borcanul cu murături al bunicii și a trebuit să folosim metodele tradiționale (oprit – întrebat – oprit – întrebat – ajuns), am aterizat unde trebuia cu fix 5 minute după începerea spectacolului. Cât mai era până la următoarea reprezentație? Ei… fix 3 ore.

Am mers pe la mini-zoo-ul din complex, a vorbit Ioana cu papagalii, a văzut zebre, iepuroi, veve, vaci, struti și alte câteva pocitănii fără importanță, a luat la rând absolut toate locurile de joacă până acolo și tot mai aveam vreo oră de omorât. Continue reading