A început masterchefu, una din cele două emisiuni românești pe care le urmărește familia Popa așa că pac a venit după el și abonamentul la voyo. Și la fel de țac pac a și picat timp de o zi, exact când aveam noi chef să ne uităm. Mamă, ce m-am enervat de parcă îmi furase cineva jucăria.

Dom’le cum e posibil, dar cum e posibil, eu să-mi fac abonament și când am chef să mă uit serverele voyo să nu livreze? Păi, frățioare, eu pentru ce am marcat banul, ca să mă uit când am eu chef nu când e la telembizor, da? Și spume și draci și spume, de parcă aș fi murit dacă lăsam vizionarea pe a doua zi ( m-am uitat azi, dacă tot veni vorba).

Ies la o plimbare scurtă în apropierea Dornei pe un drum care duce în Călimani (am vrut să văd dacă e încă zăpadă sus pentru niște poze/filmări) și cum mergeam eu așa relaxat mă zgâlțâie un pic mașina pentru că plăcile din șoseaua era mâncate. Și-mi amintesc de părerea și năduful general al amicilor cu privire la acel drum, făcut acu vreo 3 ani, care uite s-a și stricat.

Păreri însoțite întotdeauna de niște înjurături și tonalități vehemente. Nici măcar nu intră în top o sută de șosele proaste pe care am mers de-a lungul timpului, are câteva zone enervante și poate două pe care să le simți mai puternic în cauciucuri dacă intri în el fără să le vezi – nici vorbă însă de pericol de stricat janta sau altceva.

Și-am stat eu și m-am gândit ce tare m-am enervat cu voyo-ul pentru o zi în care nu murea nimeni și nu pierdeam nimic și cât de tare se enervează lumea pentru un drum care nici măcar nu e așa de prost. Și mi-am dat seama că românul iese din toleranța care i-a fost săpată în el mai bine de juma de secol și începe să aibă pretenții la normalitate – dacă a dat un ban pentru un serviciu să-l aibă chiar dacă nu e nimic important și dacă drumul e construit de curând el să arate ca un drum construit de curând.

Și că e de bine, în curând poate o să avem pretenții și de la clasa politică și nu o să mai votăm veșnicul rău cel mai mic și kilul de ulei.