Aţi avut vreodată norocul să vă urcaţi într-un taxi condus de o femeie? Ieri mi s-a întâmplat pentru a doua oară, în cei 8 ani lungi şi lălâi de aventură dâmboviţeană. Doar de două ori în 8 ani mi se pare revoltător de puţin, într-o capitală emancipată ca a noastră, în care nu există “treabă de bărbaţi”.

A fost cu totul altceva. Oricum, taximetria bucureştenă vine după o lungă perioadă de spălat şi pieptănat. O tranziţie, în mare parte reuşită, de la taximetristul ciorditor, aprig mânuitor de bardă şi bâtă de baseball, la cel care salută şi foloseşte GPS-ul.

Dar cu tanti asta la volan a fost totuşi prea mult. Cum să nu simţi tu măcar un iz de transpiraţie ori de shaorma în taxi? Ete că nu; levănţică şi atât. Cum să nu se bage taximetristul în discuţia ta privată ca tăunele în sfincter? Cum să nu încerce domnul îmblânzitor de covrig să întreţină atmosfera cu nişte bancuri porcotoase? Cum să nu câştigi 10 secunde, făcând acrobaţie printre tramvai şi botul betonierei de pe sens invers? Cum să laşi pietonii să traverseze pe la zebră? Cum?

Eu cred că doamna de la volan habar nu are ce e aia taximetrie. Probabil de-asta este doar al doilea specimen depistat în 8 ani. “Doriţi să”, “Preferaţi să”, “Puteţi să”, etc. Când am auzit-o, îmi venea să mă dau jos. Mi-am zis că atât mi-a fost, asta vede dublu. După ce i-am spus unde merg, mi-a prezentat trei variante de traseu dintre care să aleg, în funcţie de mofturi şi toane.

Am luat de mai multe ori taxiul la adresa respectivă. De fiecare dată, am fost lăsat la vreo 50 de metri distanţă, pe motiv că e sens unic, e greu de intrat pe altă parte şi imposibil de ieşit. Uite că acum s-a putut, deşi nu am insistat să fiu lăsat fix în scara blocului. La fel de scumpă/ieftină cursa, la fel de rapid am ajuns.

Şi totuşi, parcă am simţit o diferenţă. Atunci când am coborăt, aş fi putut spune doar atât “Sărut mâna! Mai vreau o dată!” M-aş putea obişnui cu aşa ceva, chiar dacă voi regreta clasicele înjurături birjărești adresate călduros, umed şi vâscos, între taximetriştii autentici. Cei ce poartă cu mândrie pe umeri “treaba de bărbat”.

Am avut şi cursa asta motiv de scandal, atunci când un coleg din breasla doamnei ne-a tăiat calea, la vreo două palme distanţă. A frânat, l-a evitat, s-a enervat şi a răbufnit: “Eh, pisici!”