Aţi avut vreodată norocul să vă urcaţi într-un taxi condus de o femeie? Ieri mi s-a întâmplat pentru a doua oară, în cei 8 ani lungi şi lălâi de aventură dâmboviţeană. Doar de două ori în 8 ani mi se pare revoltător de puţin, într-o capitală emancipată ca a noastră, în care nu există “treabă de bărbaţi”.

A fost cu totul altceva. Oricum, taximetria bucureştenă vine după o lungă perioadă de spălat şi pieptănat. O tranziţie, în mare parte reuşită, de la taximetristul ciorditor, aprig mânuitor de bardă şi bâtă de baseball, la cel care salută şi foloseşte GPS-ul.

Dar cu tanti asta la volan a fost totuşi prea mult. Cum să nu simţi tu măcar un iz de transpiraţie ori de shaorma în taxi? Ete că nu; levănţică şi atât. Cum să nu se bage taximetristul în discuţia ta privată ca tăunele în sfincter? Cum să nu încerce domnul îmblânzitor de covrig să întreţină atmosfera cu nişte bancuri porcotoase? Cum să nu câştigi 10 secunde, făcând acrobaţie printre tramvai şi botul betonierei de pe sens invers? Cum să laşi pietonii să traverseze pe la zebră? Cum?
Continue reading