Te rog să fii bun şi milos cu sărmanul popor britanic care dintr-o naivitate fantasmagorică încă mai crede în miracolul românesc. Două treimi dintre englezi consideră o idee bună deschiderea porţilor pentru români şi bulgari. Cunosc destui români, chiar prieteni şi foşti colegi, plecaţi la muncă în generosul Albion. Români decenţi, muncitori, oneşti, oameni curaţi şi cultivaţi. Dar sărman popor britanic, crede-mă că românii nu sunt aşa. Până acum v-aţi răsfăţat cu spuma, dar aţi înlăturat strecurătoarea şi urmează drojdia cea multă şi înecăcioasă.

Dragă 2014, te rog să fii bun şi cu găunosul popor român care se va face de râs şi în puţinele colţuri europene unde era privit cu ochi buni. Nu-l arunca definitiv în mrejele pierzaniei şi mai acordă-i o şansă. Poate în al douăzeci şi patrulea ceas de când am schimbat Paketa pe Rolex se va întâmpla o minune. Ne vom infecta toţi cu un virus extraterestru ce ne va modifica codul genetic. Ca în porcăriile hollywoodiene în care un virus transformă omul într-un zombi înzestrat cu puteri supranaturale. Să ne molipsim şi noi cu abilităţi ca onestitatea, solidaritatea, discernământul, puterea de a nu mai alege vite în funcţii de conducere, respectul faţă de viaţă.

Dragă 2014, te rog să fii bun şi cu mine. Dă-mi mintea pe care nu am avut-o până acum şi linişte să mă bucur de dânsa. Nu vreau să mut munţii; cine i-a pus acolo probabil a ştiut mai bine. Nu vreau nici bocanci să le cutreier peşterile cu dragoni. E bine să-i ştiu că sunt acolo. Ce farmec ar mai avea după ce i-am pupat pe bot şi le-am mângâiat aripile? Vreau în schimb nişte papuci de casă pufoşi, să mă plimb prin camera mea mică şi întunecată; acolo unde e somnul cel mai dulce, muştele au trecut pe silent mode şi în fiecare noapte, cu fiecare vis, măsor nemărginirea.