Două feţe ale absurdului

steauaCampionatul de fotbal al Angliei, cel mai bogat din lume, nu va fi prezent în sferturile Champions League. Nici una dintre cele 5 echipe engleze prezente la startul competiţiei nu se va afla în primele 8 ale Europei.

Şi totuşi, de ce este campionatul Angliei cel mai bogat din lume? Premii UEFA pentru performanţele europene? În ultimul timp, n-ar avea pentru ce. Sume încasate din vânzarea jucătorilor? Rizibile în comparaţie cu bugetele şi cheltuielile cluburilor din Anglia. Şi atunci, rămâne o singură variantă: suporterul.

Suporterul spectator şi telespectator, suporterul care intră în magazinele cluburilor şi cumpără tricouri, suporterul care face donaţii către echipa favorită. Majoritatea echipelor din Premier League sunt independente de fotbalul extern. Nu sunt interesate de UEFA, FIFA, competiţii europene şi ofertele echipelor din afară.

Pentru englezi fotbalul reprezintă o plăcere şi o afacere cu circuit intern, închis. Pasiunea lor este necondiţionată de rezultate şi independentă de factori externi. Datorită lor echipele din Premier League primesc miliarde de lire din drepturi tv. Datorită lor tribune de 30, 40, 50 de mii de locuri sunt tot timpul pline, indiferent de rezultatele echipelor.

Dragostea necondiţionată şi dărnicia suporterilor duc uneori şi la anomalii. Cel mai bun exemplu, Manchester City. O echipă care a cheltuit în ultimii 4 ani 327 de milioane de lire, doar pentru transferuri de jucători. Iar dintre acei jucători, doar doi au fost integraţi în prima echipă. În concluzie, patronii de la Man City au adunat cu grebla sute de milioane de lire, ca pe un munte de deşeuri. După care au dat foc.

La polul opus, într-o antiteză absolută cu suporterul englez, găsim suporterul român. Suporterul care mai bine s-ar lăsa împuns cu fierul încins, decât să plătească pentru vizionarea unui meci. Suporterul care îşi abandonează echipa favorită pentru că s-au modificat culorile stemei. Sau pentru că echipa nu joacă suficient de ofensiv…Sau pur şi simplu din plictiseală.

Steaua Bucureşti, liderul autoritar al campionatului, campioana ultimilor 2 ani, calificată în finala Cupei Ligii şi semifinala Cupei României, adună cu greu în tribune 2-3 mii de suporteri. Cam de vreo 20 de ori mai puţini decât o echipă mediocră din Anglia.
Pentru că e frig, pentru că biletul costă, pentru că stemă, pentru că.

Steaua Bucureşti a renunţat de ceva timp la orice strategie de marketing. Vindeau atât de puţine produse (tricouri, mingi, steaguri, căciuli, etc) încât ieşeau în pierdere. Repet, campioana ultimilor ani şi echipa cu cei mai mulţi suporteri (fictivi) din ţară. Steaua Bucureşti, echipa care s-a ridicat din austeritatea crâncenă a suporterului român şi a fost, nu demult, la două minute de finala Cupei Uefa.

Să aveţi şi o imagine concretă a diferenţei dintre suporterul englez şi cel român. Aşa arată un sfert de finală din FA Cup (Cupa Angliei).

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

4 Comments

  1. Afirmatia ca Man City a schimbat doar 2 jucatori in 4 ani e mult fortata pentru ca in sezoanele astea de 60 de meciuri nu prea exista prim 11, ci macar prim 22. Apoi, in aia 327 de milioane de lire intra si Nasri si Aguero, care-s prezenti si in echipa din 2011 si acum si au costat 60 de milioane in total, iar Jovetic, Navas si Fernandinho joaca suficient de des sa se poate spune ca s-au integrat.

    Fotbalul la noi nu e facut pentru suporteri, e in mare parte un capriciu al patronilor. Multi nu inteleg marketingul si se dezumfla cand mai mult pierd decat castiga (desi un tricou Nike de la Steaua parca era mai scump ca un tricou cu Real, asta la salariile din Romania). Apoi, se joaca extraordinar de plictisitor pe stadioane sub orice jena in care vin toti oligofrenii sa se bata si sa injure, fiind supravegheati de alti oligofreni care vin sa ii bata. Doar foarte recent au aparut stadioane decente, dar tot sunt prea putine.

    PS: clipul pus de tine e vazut de presa din Anglia ca un taranism suprem, au fost si 17 arestari, mai ales ca “invazia” s-a intamplat cand inca se mai juca.

    Reply
    • Se joaca plictisitor si prost pentru ca avem jucatori slabi. Nu sunt bani pentru jucatori buni. Stadioane sub orice jena, tot din lipsa banilor. O activitate nu poate produce bani, daca nu are consumatori. In cazul fotbalului, consumatorii sunt suporterii. Indiferent ca privesc meciul din tribune sau de acasa. Asta cu fotbalul fenomen social in Romania este o iluzie. Nu exista suporteri in adevaratul sens, nu exista consumatori. Prin urmare, nu exista bani. Atunci de unde jucatori buni, fotbal de calitate si stadioane noi?

    • in anii ’90 fotbalul era fenomen social, dar managementul prost, nesimtirea, lipsa de viziune si nepriceperea conducatorilor l-au adus unde a ajuns.

      pe mine ma enerveza la maxim cei care sustin ca Mircea Sandu a fost cel mai bun presedinte de federatie pentru ca atunci a avut nationala cele mai mari performante, ceea ce e cea mai mare prostie. Efectele lui Sandu se vad din 2000 in colo, cand a ajuns el presedinte a profitat de o generatie care era deja formata de sistemul comunist si de o anumita inertie a suporterilor. ce a facut el si Dragomir si patronii e sa indeparteze consumatorii de fotbal si sa faca dintr-un fenomen social un fenomen de nisa si de joasa calitate.

  2. In plus, la noi a fost si perioada din anii ’90 cand blaturile si manariile au indepartat multi suporteri, iar apoi a venit si perioada in care multe echipe cu traditie au dat faliment si au aparut echipe de 2 suporteri gen Chiajna sau echipa lui Hagi.

    Acum incep sa se vada efectele: primariile nu mai pot delapida bani publici spre echipele de fotbal cu aceeasi usurinta ca si pana acum sau fara sa intre la puscarie (a se vedea Ploiestiul care acum vreo 2 ani premia tot clubul, majoritatea angajati la primarie), suporteri nu-s (asta nu era problema mare pt ca veneau bani multi din TV, acum lipsa audientei se simte si in sumele de TV), bani din transferuri nu-s pentru ca majoritatea cluburilor au preferat sa cumpere expirati din Africa sau America de Sud si au vazut crescutul de juniori ca pe o cheltuiala inutila (plm, sa astepti vreo 5-10 ani pana sa vezi niste efecte, prea mult!), iar patronii nu mai pot frauda asa usor sumele de transfer mana in mana cu impresarii.

    Reply

Leave a Comment.