Aţi observat că, de aproximativ o lună, toată presa este total dedicată subiectului “criza din Grecia”?
Nu mă refer doar la presa românească; foarte multe dintre articolele “româneşti” sunt oricum traduceri din presa internaţională. Dar intraţi pe ăştia mari (BBC, Euronews, Spiegel, Le Figaro, etc). Negreşit veţi da peste Grexit şi peste privirea încruntată – de erou negativ periculos – a lui Tsipras.
Este un subiect, într-adevăr. Dar mi se pare totuşi anormal de multă atenţie acordată. Parcă nici Putin nu s-a bucurat de atâta băgare în seamă anul trecut, când a invadat Ucraina. Vă amintiţi să fi fost aşa tărăboi despre criza din Irlanda? Sau despre datoriile Italiei şi Spaniei, care sunt mai mari decât ale Greciei?
Toate acestea sunt fapte. Ce urmează reprezintă doar interpretarea mea, posibil greşită. În acest buluc jurnalistic dedicat grecilor, am observat câteva elemente comune. Presa centrală, în integritatea ei, pare cumva loială unei direcţii generale.
Din punctul meu de vedere, subiectul este tratat tendenţios. Articolele conţin formulări şi insinuări mai mult sau mai puţin discrete – în funcţie şi de capacitatea intelectuală a jurnalistului de la tastatură.
În presa noastră, discreţia nu a fost o preocupare. Aşa arată titlul de primă pagină din Gândul:
Ce te gândeşti când citeşti un astfel de titlu, pe prima pagina? În primă instanţă, şofer evazionist. Clar! A vrut să le ia banii pe călătorie, fără să le rupă bilet. Alte variante?
Poate era biletul exagerat de scump, mirosea in autobuz a băligar, i-a ofensat soferul in vreun fel.
Uite că n-avem dreptate cu presupunerile noastre infantile.
Undeva, pe la jumatea articolului, găsim şi explicaţia:
„Am avut un cuplu de nemţi care a urcat într-un mijloc de transport în comun şi a refuzat să plătească bilet pentru că oricum le-am dat suficienţi bani grecilor” (citat din reprezentanta unei agenţii de turism)
Te uiţi la explicaţie, te uiţi la titlu, iar la explicaţie, din nou la titlu. Repeţi procedura de vreo cinci ori şi îţi pui întrebarea legitimă: De ce ar debita un jurnalist asemenea aberaţii?? Care a fost imboldul care l-a animat să aleagă subiectul şi titlul?
De ce am cules exemplul din ziarul Gândul? Revenim la ce am afirmat anterior:
“Presa centrală, în integritatea ei, pare cumva loială unei direcţii generale.” Presa din România, nu în integralitate, dar în procent majoritar, nu se abate de la direcţie.
Pentru mine, ziarul Gândul este cel mai bun exemplu de respectare întru totul a temelor lansate în presa internaţională. Evident, nu observăm aceeaşi calitate a condeiului şi capacitatea de manipulare subliminală, prezente în marile publicaţii europene. Noi o facem din topor, dar suntem acolo. Prezenţi şi loiali.
Şi acum, întrebarile naturale: De ce? Care este motivul pentru care presa se comportă astfel? Cine le-a trasat direcţia şi în ce scop?
Despre manipulările încercate de presă în cazul Greciei am mai discutat şi în ACEST articol. S-a mers până la măsluirea tuturor sondajelor de opinie, cu apoximativ 13 procente.
Şi mesajul transmis a fost acelaşi, împachetat mai elegant sau vârât într-o pungă de celofan: Grecii sunt în criză numai şi numai din cauza lor.
Pentru că Tsipras, pentru că Syriza, pentru că sunt un popor de evazionişti şi de leneşi. Drept urmare, în caz să se ajunge la un colaps, îşi merită soarta.
Foarte puţin despre corupţia care a sugativat poporul grec înainte să vină Tsipras la putere, şi deloc despre FMI, Banca Mondială, posibila lor parte de vină în ecuaţie.
Evazioniştii, leneşii, cerşetorii, huoooo!
Mâine va avea loc summit-ul care va decide în mare parte viitorul economic şi politic al Greciei. Sper şi cred că se va ajunge la un acord. Pentru că acest acord este un interes comun, UE şi Grecia sunt într-o relaţie de recerință reciprocă.
Şi totuşi… Daca nu se ajunge la un consens? Care este scenariul cel mai sever?
În acest moment, datoria externă a Greciei este uriaşă (undeva peste 300 de miliarde). Dar în urieşescul ei, suma reprezintă aprox. 10% din PIB-ul Germaniei. Nimeni nu îşi doreşte aşa ceva, dar dacă se va ajunge acolo, UE poate rezolva problema financiară, cu sau fără Grecia.
Rămâne însă problema politică. Rămâne problema socială. Presupunem scenariul negru; nu se ajunge la un acord. Ce s-ar întâmpla în cazul unei solidarităţi sociale şi chiar politice manifestate de cetăţeni şi politicieni ai UE?
Milioane de cetăţeni, ieşiţi pe străzile Europei pentru a-şi striga solidaritatea faţă de poporul grec. Milioane de cetăţeni europeni care îşi strigă nemulţumirea, revolta, contestarea sistemului de valori propus de UE?
Acesta este adevăratul scenariu apocaliptic, nu cele zece procente din PIB-ul Germaniei.
Cum evităm apocalipsa sistemului? Simplu. Tăiem din timp orice lăstar de solidaritate. Evazionişti, încăpăţânaţi, puturoşi! Îşi merită soarta, cum să le plângi de milă?
Aceasta este direcţia trasată presei, acesta este scopul suprem pentru care floarea cea vestită a jurnalismului european a intrat în fibrilaţii balzaciene.
Teoria conspiraţiei? Da, senzaţia mea de suspicios incurabil într-acolo bate. Şi pentru ca teoria să aibă un final bombastic, demn de un conspiraţionist agreabil, concluzionez aşa:
Scopul este unul sănătos, dar mijloacele sunt mizerabile. Presa nu şi-a ales singură direcţia; nu cred în coincidenţe la asemenea nivel şi nici în manifestări internaţionale la unison, întâmplătoare. Acţiunea a fost coordonată.
Nu cred să existe state membre UE, în care presa centrală să nu fie aşezată pe făgaş de servicii. În rest, este independentă. Doar că îşi manifestă totala ei independenţă în albia făgaşului.
Argumentul ăsta cu cât de mult muncesc grecii mă amuză teribil. Ia, nu cumva și românii muncesc de rup pe lângă nemți în statistici? Despre cum muncesc și cât produc nu mai zice unu din vajnicii apărători ai mărețului popor elen sau al dacilor noi.
Si romanii au in statistici multe ore lucrate. Dar nu ne arată nimeni cu degetul ca am fi lenesi. Dezorganizati, necivilizați, ciubucari, uneori hoţi, da astea sună cunoscut. Ai auzit pe cineva să spună “Băi, ce leneşi sunt românii”?
Din contră. Românii sunt căutaţi pe piaţa muncii din afară pentru că sunt harnici şi au pretenţii mici.
Când e vorba de datorii/economie, e normal ca argumentele să fie păstrate pe nișa de productivitate, nu pe cât stă omul cu burta la soare.
De cum se muncește la noi în construcții, adică de cum unu sapă și patru se sprijină în lopată nu ai auzit? Nu de alta, dar e cultură generală. Românul care muncește la noi, despre asta e vorba, nu românul care trage de rupe afară. Că nu-i arată nimeni cu degetul pe imigranții greci de leneși…
Ți-aș recomanda un documentar cu un jurnalist britanic ce s-a angajat la nemți și a înțeles ce înseamnă muncă la ei, ca apoi să ai cu ce compara etica balcanică a muncii, dar nu mai știu titlul.
“De cum se muncește la noi în construcții, adică de cum unu sapă și patru se sprijină în lopată nu ai auzit?”
Vlad, asta tine tot de proasta organizare, nu de lene. Nu doar ca am auzit, dar am vazut in faţa blocului:
Un muncitor vârât până la umeri într-o groapă si săpând. Alţi trei muncitori la marginea gropii.
Problema este de ce se aflau cei trei acolo, nu de ce nu săpau alte trei gropi. Na, era nevoie de o singură groapă si nu incăpeau mai multi mucitori în ea :))
După vreo 20 min. am văzut că oamenii făceau cu schimbul. Până la urmă fiecare din cei patru a contribuit la adâncirea gropii.
Astea sunt cazuri izolate. La fel ca ţăranii alcoolici care aşteaptă la cârciumă să scoată pompierii noroiul din case.
Nu trebuie sa ne luăm după exemplele aflate la extreme. Aşa aş putea da exemplul metroului din Bucureşti, la 6 dimineaţa. Plin ochi cu oamenii care merg la muncă. Ai zice că suntem cel mai harnic popor din lume, dacă judecăm după aspectul ăsta.
Si eu ziceam despre propagarea ideii de “grec leneş”, nu “grec neproductiv”. Este o mare diferenţă. Dacă cineva este neproductiv, încerci să îl ajuţi prin sfaturi. Dacă cineva este leneş, îl cam scoţi de la suflet..
Pentru a se evita o solidarizare europeana a societaţii civile, trebuie propagată ideea de “grec leneş”, grecul care a primit ce a meritat.
Cred că ar merge un articol care să dezvolte ideea eticii în muncă la români – mie mi se pare că românul e harnic pentru el și frecător de mentă pentru altul, dacă i se permite, nu din organizare, ci din orice.
Cât despre greci, da, leneș e o etichetă mult mai dură și cu impact mai puternic, dar nici sondajele alea nu ar trebuie folosite în sensul de -ești nebun, grecul e mai harnic decât neamțu’, cum puteți zice că e leneș.
Ori la grec și în mentalitatea balcanică în general, dacă la 6 dimineața ai plecat la muncă și la 6 te-ai întors, înseamnă că ai muncit 12 ore, fără să conteze ce ai făcut efectiv în alea 12 ore.
Ca tot ai zis de constructii, mi-am adus aminte de anul 1994. Cand a plecat tata in Israel, sa munceasca in constructii. Asa ca amanunt, era platit cu 800 de dolari/luna. Inginerii constructori aveau 1500 de dolari, daca erau din Romania sau din alt stat din lumea a treia (la acea vreme). Inginerii israelieni castigau de la 8 mii in sus.
Intr-o zi, poarta tata o discutie cu un muncitor venit din SUA. Respectivul se ocupa cu firmele luminoase asezate pe cladiri. Dialogul a fost cam asa:
– Jon (sau cum il chema pe ala), tu esti multumit de banii castigati aici?
– Nu prea. Castig 20 de dolari pe ora, dar tot atat castigam si acasa. Asta este, m-a trimis firma din SUA aici. Voi cum sunteti platiti?
– Eu castig 3 dolari pe ora.
La care americanul a rams blocat, a crezut ca il ia tata peste picior.
– Hai, Corban, zi-mi sincer. Cum 3 dolari? Asa ceva este imposibil, nu poti trai cu 3 dolari pe ora.
– Eu sunt multumit. Din astia 800 de dolari pe luna, 500 ii trimit acasa la familie.
Tot ce s-a construit in Israel in anii ’90 s-a realizat cu forta de munca importata. Oameni muncitori, printre care si romani, dispusi sa munceasca pe niste salarii exceptionale pentru ei, mizere pentru altii. Inginerii romani care castigau 1500 de dolari in Israel, erau platiti de vreo 5 ori mai prost in tara.
Si acum sa revenim la oile noastre:
De ce romanii si balcanicii in general sunt muncitori excelenti pentru vestici, dar neperformanti la ei acasa? Pana la urma, sunt aceiasi oameni. Acasa prosti, in afara buni.
Tu zici:
“mie mi se pare că românul e harnic pentru el și frecător de mentă pentru altul, dacă i se permite, nu din organizare, ci din orice.”
Nu cred ca e frecator de menta daca i se permite, din orice. Romanul este harnic daca este motivat. Valabil si pentru restul balcanicilor.
Cum iti explici ca atunci cand rupi un individ din sistemul balcanic si il infigi in sistemul occidental, individul devine brusc performant? Face o treaba de rahat la el in tara, dar munceste cot la cot cu vesticul?
Nu cumva nu individul este de vina, ci sistemul?
Exact, asta ar fi de discutat – articol separat :). Sistemul îi permite?
Acuma, eu urmaresc presa germana in fiecare zi, citesc FAZ, SZ, die Welt, dar si Spiegel, Focus, Stern, urmaresc zilnic stirile la TV pe posturile nationale, ARD, ZDF. Nu citesc Bild Zeitung, ca este cancan ieftin.
Nu am vazut si nici citit abslut nimic despre “grecii lenesi”. Dimpotriva. Mass media germana este solidara cu cetatenii greci, chiar ataca vehement orice manifestare impotriva cetatenilor greci.
Grecia a fost si mai este inca una dintre destinatile principale ale nemtilor pentru vacanta de vara. Exista simpatii sincere intre cetatenii nemti si greci.
In ceea ce priveste strategia presei centrale de a avea un mesaj unitar si coerent, sunt de-acord ca exista asa ceva, insa acest lucru tine mai degraba de responsabilitatea presei de a nu incita la ura, de a nu provoca sub nicio forma emotii negative in randul populatiei, care pot duce la manifestari de masa incontrolabile.
Trusturile de presa centrale sunt foarte atente la aceste aspecte, corectitudinea politica este permanent in prim plan. Cum calca unul pe bec, cum este desortat si eliberat din functie.
Presa centrala insa ataca guvernul grec, coruptia si clientelismul din Grecia. Responsabil nu este poporul grec, care are toata simpatia, ci clasa politica.
Acest lucru poate fi privit ca o propaganda politica impotriva lui Tsipras si al predecesorilor sai.
Insa tot mai mult si la modul foarte critic si serios, se vorbeste despre greselile comunitatii europene, mai ales despre responsabilitatea Germaniei, care ani la rand a inchis ochii la coruptia din Grecia si nu a zis si facut nimic.
Deasemenea se discuta aprins si despre politicile monetare ale UE, de eventuale schimbari ale sistemului de intr-ajutorare in cadrul UE, una peste alta, mie mi se pare ca discutia publica si dezbaterile la TV sunt profesioniste si constructive din toate punctele de vedere.
Legat de acord la summitul de maine, eu sunt convins ca acesta va fi semnat.
Eu nici măcar nu dezbat problema presei sau a manipulării opiniei generale, că și la noi văd două curente total opuse – cel cu grecii sunt leneși să moară și cel cu grecii sunt eroici că zic nu în fața invadatorului UE.
Dar nu mi se pare normal să strigi manipulare și să vii cu un argument – grecul este hărnicia întruchipată – pentru a contrazice această manipulare (că e, că nu e – nu contează, ci că asta contrazici tu) folosindu-te de niște statistici pe care o simplă privire în spiritul nostru balcanic, le-ar face de râs.
Sau dacă e să ne luptăm cu manipularea, manipulăm și noi?
Ce am vrut sa zic mai sus este ca da, opinia publica este manipulata de presa centrala in UE, insa nu in sensul in care crede Dani, ca se urmareste ruperea solidaritatii cu poporul grec, ci dimpotriva, se incearca “manipularea” pozitiva a poporului grec impotriva propriului guvern de extrema stanga.
Este o lupta pur politica ce se poarta in mass media, impotriva clasei politice corupte din Grecia.
Vlad, lasa-o in pisici de poza! :))
Daca vrei, o schimb. Oricum nu are mare legatura cu articolul in sine. Nu am zis niciunde ca ar fi grecii hărnicia întruchipată. Nici nu m-am legat de vreo statistica. Gata, schimb poza. Pun una simpla, cu un grec pe plaja in Corfu.
Cu un Corban pe plaja din Corfu :). Și nu de la poză m-am luat, că ai mai folosit argumentul ăsta statistic și tu și alții.
Am înțeles, Hary. Asta în timp ce clasa politică grecească manipulează în sensul celălalt (îmi amintește de ieșirile lui Ponta de pe vremea mișcării împotriva lui Băse).
Este pana la urma o statistica. Mai mult sau mai putin corect realizata. Dar una care sa demonstreze lenea grecilor, inca nu am gasit.
Argumentul asta statistic nu cred ca l-a folosit cineva pentru a evidentia harnicia incomensurabila a grecilor. A fost mai degraba folosit pentru a respinge ideea grecului lenes.
http://www.bbc.com/news/world-europe-31803814
Right.
Erau niste interviuri simpatice la Digi, de dimineata, cu romani plecati in Grecia. La trei dintre ei se vedea ce se vede, din pacate, si in statistici: Grecia in continuare nu are o industrie serioasa si nici macar o infrastructura decenta (desi stau bine la nivel de infrastructura de transport).
Tara e plina de intrerpinderi mici, familiale, dependente de turisti si de diverse contracte si contractele cu statul si administratia locala. E ceva ce am vazut si personal si ceva ce a existat mereu pe teritoriul Greciei. Muncesc angajatii lor? Cu siguranta! Este sistemul asta productiv pe termen lung? Discutabil…
^Apropo de asta si de “faliment”: http://www.theguardian.com/world/2015/jul/09/poorer-than-greece-the-eu-countries-that-reject-a-new-athens-bailout?CMP=share_btn_fb