În ultimele două săptămâni am tot explicat de ce motivele pentru care lumea îl votează pe Ponta sunt imbecile și cum nu stau, pe rând, în picioare. Un exercițiu inutil de altfel, electoratul pontist fiind presărat mai degrabă cu pereți decât cu urechi. Daca vre’i s[ trece’i direct la concluzie ea ar suna cam asa: cu Iohannis pot sa fiu naiv la Ponta nu este omeneste posibil.

Am făcut însă lumea curioasă să afle motivele din spatele votului meu pentru Iohannis și mi se pare corect să le expun și pe astea. Începem logic cu ce vreau eu de la un președinte, nu acum, ci ce am vrut de când mi-am dat primul vot:

– un președinte care să mă reprezinte în spațiul public așa cum o presupune onoarea funcției

– un președinte care să nu își folosească mandatul bătându-se cu opoziția partidului din care a venit

– un președinte care să nu încalce constituția băgându-se acolo unde puterea lui ar trebui să se oprească

– un președinte care să orienteze discuțiile interne și externe spre mediul economic pentru că acolo suferă România.

Eu nu vreau și nu am vrut niciodată un justițiar, un rege medieval care să facă totul, un Vlad Țepeș venit să ne salveze. Eu vreau un președinte care să se comporte așa cum îi stă bine unui șef de stat, care să aibă ca prioritate problemele majore ale statului din momentul respectiv și pe care să le rezolve nu el ci moderând forțele politice.

Nu am avut așa ceva până acum. Ba am avut om politic de școală veche care deși s-a comportat corect diplomatic fără să ne facă de râs și-a dat arama pe față cu prima ocazie de au murit oameni pe stradă, ba am avut un fin reprezentant al intelectualității care nu avea nicio legătură cu fenomenul administrativ/economic și a fost degeaba, ba am avut un președinte jucător bădăran care a dus președenția în manele și vulgarități și a ridicat atitudinea de sfidare a clasei politice față de populație la un alt nivel.

Mie, ca să aleg un candidat, îmi trebuie un gram de speranță și implicit un gram de naivitate. Discursul lui Iohannis se mulează perfect pe președintele pe care îl vreau eu, nu un șmecheraș, nu un mârlan, nu un descurcăreț. Îmi amintesc cum l-am votat pe Băsescu, pe liste suplimentare la Iași, după o coadă adevărată și am zis ”mă doare inima că trebuie să votez un bădăran” asta prima dată. Acum, după ce omul a arătat la ce poate duce respectiva bădărănie, dacă m-aș întoarce în timp tot pe el l-aș vota contra lui Năstase.

Motivul este că România ca stat de drept a mers înainte, degeaba vă uitați că au furat și că nu au fost pregătiți pentru criză. Da, am dus-o prost, dar ca stat și democrație am mers înainte, ceea ce cu Năstase nu s-ar fi întâmplat. Voi credeți că pe vremea lui Iliescu/Năstase ar fi putut exista o Antena 3 care să înjure/calomnieze de foarte multe ori fără nicio limită și fals partidul/președintele de la guvernare? Nu, ia întrebați puțin cum funcționa presa atunci și vedeți diferența.

Stânga a adus minerii în București când s-au revoltat oamenii, dreapta a acuzat o lovitură de stat și s-a legat de chestii tehnice/legale ca să nu valideze un referendum. E mare diferență între o intervenție în forță soldată cu morți și o șmecherie legală. Și exemple ca astea mai sunt.

Mă uit la Ponta și la Iohannis. Am zis că vreau un președinte care să modereze și să pună la lucru partidele, Iohannis pare genul de om dispus să facă așa ceva, Ponta e pus pe război continuu și e dispus să mintă, să arunce cu noroi și să se alieze cu unul care abia i-a făcut soția curvă ca să câștige ceva. Cine are șanse să-mi confirme așteptările dintre ei? Iohannis.

Ca reprezentare afară. Ponta care de la referendum numai în ”știm noi mai bine ce-i de făcut” (deși de când e la guvernare a știut doar două lucruri – taxe pe economia privată și pomeni electorale din banii strânși așa) și o atitudine de hai valea și sictir către diplomația europeană. Bine că se duce în China și acolo e numai zahăr. Nu e rău nici cu China, nici cu nimeni, dacă economia are de câștigat și nu avem altele de pierdut dar cum să mă aștept la o conduită de lider respectat în Europa de la unul care se trezește vorbind la fel cum o face cu opoziția din țară cu mari lideri europeni? Nu e normal să am speranțe de la unul decorat oficial de nemți?

Ca respectare a constituției. Aici mă refer la departajarea de partidul politic din care vine și la neimplicarea în procese ce nu țin de el. Pe Iohannis îl văd capabil să nu facă campanie electorală și să ia măsuri populiste pentru partidul lui, la dracu el abia își face pentru el… Ponta? Ha Ha Ha.

Și la justiție mă refer. Iohannis zice că pe el nu-l interesează aspectul și că justiția nu are nicio legătură cu președintele. Ok, foarte frumos, dar ăia din spatele lui ce zic? Penalii, că sunt destui în dreapta politică românească. Nu i-am auzit zicând mai nimic. Nu o să-i protejeze deloc? Nu o să dea niciun telefon pentru ei? Nu știu, greu de crezut.

Ponta însă din postură de premier a dat legi care să scoată infracțiuni din codul penal și care să le facă pe altele mai greu de anchetat/condamnat. În plus încearcă să împingă legea amnistiei la momentul potrivit (Iohannis l-a provocat să o respingă acum, până la alegeri și Ponta s–a făcut că nu aude).

Dacă vreau să am o speranță în justiție, primul lucru care trebuie făcut e să rămână legile în picioare. Așa, cu legi ok, mai cad capete, când se mai schimbă regimul mai pică din ăilalți, mai vine și presiune de afară cum se întâmplă acum și mai seceră din hoți. Dacă însă schimbăm legea gata s-a terminat.

Culmea e că și ca președinte Iohannis s-ar putea vedea obligat să promulge niște mizerii dar Ponta le vrea nu trebuie să fie obligat de nimeni.

V-am povestit un pic care e procesul meu interior și totul se rezumă la asta – președintele pe care îl vreau și îl aștept de atâta timp Ponta nu are cum să fie pentru că a demonstrat cu vârf și îndesat pe ce valori și pe ce stil se bazează, Iohannis însă poate.

Va fi? Aici intervine gramul de naivitate ce duce la speranță, nu mi-a demonstrat omul contrariul pot să-i dau  șansă ba chiar să sper. În el ca om care a schimbat ceva în bine în țara asta, nu în clasa politică, nu în partidul pe care îl reprezintă, pentru că președintele e unul singur.

De asta îi dau votul, fără să îmi fie deloc simpatic și pe gustul meu ca personalitate, dar recunoscând în el potențialul unui președinte demn, serios și reprezentativ nu un circar șmecheraș și jucător politic cum am tot avut.

E posibil să mă înșel și să devină și ăsta cine știe ce animală politică? Da, dar Ponta e deja, pe când Iohannis în momentul ăsta e total altceva. Iar dacă nu aș crede în el nu l-aș vota – când Geoană a pierdut la Băsescu, nu am votat pentru că unul era complet incompetent și prost iar celălalt era mizerabil, n-aveam ce să votez. Acum chiar am, sincer și pe bune, îmi vine să votez cu robotu’

PS. Asta cu să îl votăm pe Iohannis ca să nu aibă puterea un singur partid ar fi un argument viabil dacă ar crede cineva că odată ieșit Iohannis, cei de dreapta vor susține stânga la alegerile parlamentare… hai să fim serioși.

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor