Pe mine CSI-ul nu m-a prins, niciuna din milioanele de variante, deși parcă prima era decentă și perfect urmăribilă dacă-ți venea în fața ochilor. Restul, după aceeași rețetă, erau construite onorabil, cu un puternic caracter central și gașca de pe lângă, toți unu și unu.
Regie și actori ok, intrigă oarecum previzibilă, multă crimonologie că doar despre asta e – asta e rețeta CSI.
Cum e Cyber-ul în ecuația asta? Vai, cum e. Un raperas care are câte o expresie facială de desen animat pentru orice replică pe care o spune, o regie ce vin cu prim-planuri tensionate când nu e absolut nici o urmă de tensiune în aer, niște cazuri trase de păr și așa mai departe.
Și nu e nici din gama Arrow, unde astea-s de la sine înțeles, ci se vrea un crime series serios.
Bleah. Prostul familiei.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|