Pentru că sunt genul de gentleman care întotdeauna spune, trebuie. Trebuie sa vă povestesc metoda prin care am agăţat două trofee rare, de pigment galben spălăcit şi brunet intens coţofanic. Înalte, bombate la spate şi sub gât, cu ochi limpezi; transparent de limpezi, prin care se vede tot. Şi aproape mute. Adică monosilabice. Dar nici nu aveau nevoie să deschidă gura. Era suficient să le priveşti şi să îşi ţuguie puţin buzele, atât. Şi brusc ţi se muta centrul de greutate în faţă de le pupai vârfurile pantofilor mai ceva ca fetişiştii din filmele nemţeşti.

De prima am dat pe facebook. Poze făcute la studio cu blana de gât ori în club, sorbind ceva verde-mâzgă dintr-un pahar cu picior lung. Terminase relaţii, comunicare, teoria plm la o din asta particulară, dar era fată deşteaptă: Pagina plină cu citate din Descartes, Shakespeare, Nietzsche, Garcia Marquez, Vin Diesel, greuceni din ăştia. Şi, cel mai important, îi strălucea o mărgică argintie de sub limbă. Puţin sub vârful limbii, se vedea mai ales în pozele alea mai jucăuşe când lua faţa de dezinhibată sictirită. Mărgică din aia de îţi gâdilă inspiraţia până dai afară tot ce ai mai bun în tine. Clar, asta era aleasa!

Primul pas, echiparea premergătoare întâlnirii. Cel mai important aspect, cum te dai cu spray. Sau cum îmi place să îi zic: “procesul de înşprăiere”. Procesul are loc în faţa oglinzii, în timp ce te încordezi. Face bine la ego şi te asiguri că sprayul se prinde de piele. Este momentul când nu trebuie să faci economie. Îţi dai pe tot corpul, chiar şi pe faţă. Pielea feţei va avea un aspect mai strălucitor, mai sănătos, camuflând acneea.
A, şi să nu te pună Necuratu’ să iei un prezervativ în portofel ca ultimii tocilari. Stai liniştit, nu vei face sex în toaleta clubului. Sau dacă se întâmplă să ajungi acolo şi să faci, ultimul lucru la care te vei gândi va fi prezervativul din portofel. Nu îl pune în portofel nici măcar aşa “în caz de orice”. Nu! Pentru că atragi toată karma de tocilar de pe un km pătrat şi cum îl aşezi acum în portofel aşa îl vei avea şi peste 5 ani.

Pasul doi, prima destinaţie unde duci mărgelata. De fapt, singura destinaţie care contează cu adevărat. Aici, la prima impresie se decide tot. Unde dormi la noapte, de câte ori şi în ce fel, nota de plată, tot. Prea multe impresii nu au loc în spatele ochilor adânci şi transparenţi, deci prima e de aur. Eu am dus-o pe-a mea la Muzeul de Artă. În primul rând, pentru că în mod sigur nu a mai dus-o altul acolo şi în al doilea rând, pentru că bubuie de răşini mărgelata. La câte citate din clasici are pe pagina de facebook, clar îi adun mandibula de pe jos la muzeu. Cine mai postează poze cu Rembrandt şi Carul cu boi ca ea? Şi ce povesteşte a doua zi e de nepreţuit “Fatăăă, eu am fost cu al meu la artă, fatăăă”

La muzeu, trebuie să ai lecţia învăţată. Te uiţi atent la fiecare tablou în parte cu barba în palmă şi cu ochii întredeschişi. O dată la 5 minute oftezi dezaprobator, încerci să rezolvi integrale mintal; ajută mult la expresia feţei. Şi o laşi pe ea să aleagă un tablou, să nu creadă că ai venit cu poezia învăţată pentru un tablou anume. Iar pe urmă zici următoarele, indiferent de ce alege: “Da, într-adevăr, o exalaţiune cromatică bizară pentru sinthetismul timpuriu, inadecvat de multe motive divizioniste ce mă duc cu gândul spre curentul Dusseldorf.”
Se vor uita toţi din jur la tine ca la un berbec turbat, scăpat din ţarc, evident. Dar pe mărgelată ai făcut-o fleaşcă.

(Va urma)