Ponta câștigătorul României trecute, Iohannis exemplul României viitoare?

Victor Ponta a câștigat alegerile pe un segment clar al populației. Peste 61 de ani, studii primare, mediul rural. Ăștia sunt votanții la care Ponta a avut peste 50%, de fapt a avut mult mai mult, învingând clar. Cu cât media de vârstă scade și studiile cresc cu atât procentul lui Victor scade mai dramatic.

Cifrele astea se potrivesc de minune cu cele ale nostalgicilor comuniști, incapabili să înțeleagă democrația, incapabili să reziste tentațiilor reducerilor la tigăi dar ținând pe perete, lângă pat, tabloul cu Ceaușescu.

S-a vorbit cu ură lunile astea între cele două părți ale electoratului și nu puțini dintre votanții lui Ponta s-au simțit jigniți când li se bătea obrazul că votează la fel cu analfabeții. Cifrele însă pictează destul de clar:

Oameni care nu au liceul și nici profesionala. Oameni din mediul rural, din cele mai sărace zone ale țării. Oameni ieșiți la pensie. Cu alte cuvinte oameni care nu produc mai nimic pentru economia țării, care nu sunt interesați nici cât negru sub unghie de fiscalitate, impozite, infrastructură, oameni care în marea lor majoritate sunt ieșiți din circuitul economic. Continue reading

De frică

Fiind extrem de clar în opțiunea mea politică și susținând furibund un candidat, ceea ce în general nu prea e stilul meu, am fost întrebat dacă am vreun interes personal. Nu, nu-s implicat de niciun fel în politică și renunțarea la tonul meu de scârbă generală la adresa clasei politice a venit de frică.

Da, de frică. Ce a demonstrat PSD-ul și Ponta în câteva luni este de-a dreptul înspăimântător și asta fără să aibă toate pârghiile care le trebuie. Continue reading

Argumentele pro-Ponta sunt tâmpite

Cum vorbeam eu așa despre electoratul lui Ponta că e prost mi s-au ofensat niscaiva prieteni care nu-s proști. Și nu-s, când e vorba de sensul general, când vine vorba de sensul de votant prost sunt pe același nivel ca baba Tanța care-l votează pe Ponta pentru ca Iohannis mănâncă copii, nu e ortodox și pentru că 1 kil de făină și unul de ulei.

Sunt în aceeași oală pentru că argumentele pro-Ponta sunt efectiv tâmpite și cine votează pe baza unui argument idiot intră în aceeași turmă, indiferent care este respectiva idioțenie de argument – uleiul sau cine știe ce filosofie.

Luăm câteva pe rând:

1. Justiția. Să intre Băsescu, Udrea și restul din gașca asta la pușcărie. Da, orice român de rând vrea să meargă justiția cum trebuie și să-i vadă la răcoare pe toți îmbogățiții peste noapte din banii noștri. Continue reading

De ce n-am votat cu Macovei și de ce contez pe votanții ei

Electoratul lui Macovei este cel mai inteligent și educat segment din alegerile astea, mult peste media electoratului român în general. Și spun asta uitându-mă peste cine știu eu ca a votat așa dintre cunoscuții mei și la modul în care votanții ei au făcut alegerea asta.

– au răspuns la o campanie susținută majoritar online pe bază de voluntariat. Da, să nu fii influențat de gurile de tun media, de noroiul din campania electorală tradițională, să cauți activ o soluție și să te implici în promovarea ei sunt semne clare de educație;

– au votat și susținut pe baza de principiu un candidat cotat cu șanse foarte mici. Da, să faci asta, conștient că mai mult transmiți un mesaj nou și legitimezi o idee decât alegi un președinte e și ăsta semn de educație de tip nou.

– au votat o femeie. Față de Udrea pe care au votat-o toate femeile care s-ar fi visat puternice și elegante (nu râdeți, ăsta e argumentul principal al votantelor lui Udrea – e prezentabilă) electoratul lui Macovei, o ”băbuță” ofilită, e în principal masculin iar la români și ăsta e un semn de educație și inteligență. Pentru bărbatul românul clasic  să vezi soluție pentru funcția asta într-o femeie e aproape de neconceput. Continue reading

Cine ține România pe loc

”Avem conducătorii pe care-i merităm” și ”Când o să se schimbe generațiile” sunt două expresii cu care mult timp nu am fost de acord.

Ce popor e ăla care merită o șleathă de hoți, incompetenți și fără obraz, care să-și bată joc de el și să dea legi pentru buzunarul propriu? Parcă noi românii nu suntem totuși așa de răi… Și ce generații să se schimbe când toată educația post-revoluționară a aruncat la gunoi orice scară de valori și promovează șmecheria, ”descurcăreala”, ungerea roților, trecutul pe lângă lege și scurtăturile la orice?

Stând însă și analizând la rece mocirla în care noi ca popor și România ca țară ne scăldăm, ajung să văd cele două vorbe, atât de des folosite la noi, drept pline de adevăr.

”Avem conducătorii pe care-i merităm” – la noi se votează constant după pomana electorală, că e vorba de un kil de ulei și-o vodkă în satele uitate de lume, că e vorba de un spor de pensie/salariu pentru imensa masă de pensionari/bugetari, tot aia e. Continue reading

Romanul este prea bun

Românul este prea bun. Dacă toți ar fi ca el, țara asta ar fi un rai de civilizație, decență, curățenie și rafinament civic.

Românul este prea bun. Prea bun să fie ospătar, portar, naș, funcționar public, polițist, procuror, judecător, parlamentar, într-un cuvânt prea bun ca să fie orice. Nu e vina lui că e plătit prea puțin sau pus pe un post sub valoarea lui și nu are de ales – ori nu-și face treaba cum trebuie ori își ia singur banii pe care-i merită.

Românul este prea bun. Știe legile prea bine ca să-l pacălească cineva să le respecte și-ți explică imediat, ca un jurist desăvârșit, de ce în momentul și situația aia, lui nu i se aplică. Continue reading

Invățământul românesc pe scurt și 6 puncte de plecare

Prea mulți – problema nu e că avem prea mulți studenți în învățământul superior, o țară de doxați nu o va duce rău din cauza asta ba dimpotrivă, iar frica asta cu nu are cine să ne lege ciubotele după aia n-are acoperire reală.

Problema e că nu merită să fie acolo, marea lor majoritate intrând la facultate mult sub nivelul necesar și, mai grav, ieșind fără mai nimic în plus. Diploma e goală și asta e de fapt boala acestui sistem.

Învățământul superior ar trebui să cearnă elitele, că de aia îi spune superior, acum însă tot ce face este să producă hârtii pe bandă, hârtii care nu contorizează o valoare reală ci doar servesc de fițuică în CV.

Mediul universitar nu mai are filtre nici la intrare nici la ieșire. Continue reading

Marș, mă jigodie!

După ’90, România ca stat a fost confiscată de o mână de băieți siniștri, mulți dintre ei politruci comuniști, securiști și oameni grei din fostul sistem iar restul, masă de manevră dispusă să facă munca propriu-zisă, datul la sapă.

Ăștia, masa de manevră, au crescut de jos, fără o educație a puterii și un simț al subtilității exercitării ei. Mai mult, au evoluat fără niciun fel de scrupule sau discernământ – orice relație le era necesară pentru atingerea planului cincinal (averi, dom’le, vorbim de averi într-o țară plină de bogăție și fără stăpân, care abia aștepta să fie culeasă) era de urmărit, de fructificat.

Banii trebuiau să ajungă pentru toată piramida, de la omul care împingea Continue reading

Șmecheria votantului român

Am văzut imaginea asta pe facebook și nimic nu vorbește mai clar și mai trist, cel puțin pentru mine, decât stilul ăsta de educație electorală.

Când spuneam că regimul comunist a distrus orice cultură politică și electorală, a sfărâmat orice busolă și orice sistem normal de apreciere a candidaților, sărea ca ars poporul să mă pună la zid că-s prea tânăr să-mi dau cu părerea…

Uite, tată, imagine likeuită și shareuită mai ceva ca un poster cu trei pisici drăguțe de aceeași masă de români educați… pentru mine imaginea asta vorbește de la sine pentru marea majoritate a votanților români și o face într-o manieră absolut tragică.

Ia să vedem ce ne zice nouă, limpede ca apa de izvor, acest îndemn: Continue reading

Campania electorală e pentru cerșetori, hoți și idioți

De fiecare dată când începe asaltul politic în România, mă pregătesc pentru același spectacol deplorabil. La noi nu e nevoie de măști, de fluturat doctrine, planuri de măsuri practice, proiecte clare și puse pe hârtie în detaliu ci de circ. Circ total, fără limite, fără vreo acoperire reală, munți de minciuni și lături aruncate de la unul la altul, ca într-o întrecere între saltimbanci.

Cine scuipă mai tare, cine rânjește mai larg, cine mută noroiul mai repede, cine minte mai nerușinat, ăla ia mandatul. Totul pe față, la fel de șmecherește ca la o nuntă de țigani avuți și la fel de subtil ca un topor vasluian.

Și de ce merge stilul ăsta de campanie la noi? Simplu Continue reading