Două lucruri scoate românul în față când îl izbește patriotismul de tip manelist, adică ăla în care trebuie să arunce cu bani în aer ca să-și arate valoarea. Femeile și peisagiul.

Avem femei frumoase ca ielele, avem și femei urâte cu crăci, iar la media dintre ele stăm bine, probabil mai bine ca alții. Sigur nu se știe că n-a stat nimeni să facă inventarul frumuseților pe nații. Bine, pe românul de care vorbesc asta nu-l împiedică să strige sus și tare că avem, fără nicio îndoială, cele mai frumoase femei din lume.

Avem munți, avem dealuri, avem câmpii, avem mare, avem păduri de toate felurile, avem deltă. O țară plină de locuri minunate, de frumuseți naturale copleșitoare și foarte variate. Românului de mai sus nu-i ajunge însă atât, e ca și cum ar sta cu teancurile de bani în buzunar când se cântă dedicațiile la nuntă, așa că nu spune că are o țară frumoasă ci declară sus și tare că are cea mai frumoasă țară din lume.

Și unde s-o strigi mai tare decât pe net? Oriunde apare vreun român, vreo bucățică de țară, la naiba, oriunde apare o sarmală, o să apară și o mie de comentarii, fără legătură cu subiectul – aveam cea mai frumoasă țară din lume, eee și femeile, ne-ați văzut femeile?

Nu, de fapt nu avem. Găsești sute de munți, ape, delte, râuri, câmpii, dealuri, păduri mai frumoase decât la noi. Da, dar nu pe toate la un loc – zice românul. Cea mai frumoasă nu înseamnă cea mai variată, bine, nici asta nu suntem.

De ce nu ne e de ajuns că avem o țară plină de frumusețe? De ce trebuie să trâmbițăm că e cea mai frumoasă, deși mulți dintre cei care vorbesc au mers până la bulgari și-napoi și cu asta au terminat de văzut lumea?

E vreun concurs cu vot? Pac intră gașca de români și votează Lecușeștiul, cel mai frumos sat din lume, Cocârlații din Deal cea mai frumoasă comună, Obcinele cei mai frumoși munți și așa mai departe. O face fără să se uite deloc la celelalte opțiuni, e român/românesc, e clar cel mai frumos.

Se publică pe un site, obligat să găsească conținut permanent, un articol cu 8 cascade deosebite, fără a le pune într-un top ci doar într-o enumerare. E vorba despre niște căscăduțe, unele care nici măcar nu-s tot anul, care au ceva a lor, deosebit, ba un mușchi, ba niște firicele frumoase.

Ei, tată, ce face românul pornind de la articolul ăla? Frate, cascada Bigar e cea mai frumoasă cascadă din lume, că așa a zis într-un articol de afară. Zeci de articole care transformă o enumerare de cascăduțe deosebite, într-un top al frumuseții, mii de comentarii peste care dai pe tot netul, la orice subiect are vreo picătură de apă, toate cu cea mai frumoasă cascadă din lume.

Bă, voi sunteți chiar tămpiți? Ăla e un bolovan cu mușchi pe care curge niște apă. E frumos, dar dacă scot dușul pe geam, la etajul I, cam tot atâta cascadă fac. Sunt sute de cascade în lumea asta care îți taie respirația, zici că-s sculptate de titani și udate de Poseidon și voi vă bateți în piept cu un bolovan ud, de doi coți?

Românul mândru și penibil. Fără număr pentru toată lumea.

Articolul de la care a pornit și genul de articole la care s-a ajuns.

PS – articolul a fost o reacție la un cretin care îi certa pe niște fotografi că s-au dus în Islanda să fotografieze cadre cu cascade când cea mai frumoasă cascadă din lume, după cum spune și știe toată lumea, e la noi. Chiar dacă acolo găsești din astea:

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor