Un scriitor la Bookfest 2016

Scriu de când treceam pe sub clanța ușii, dar postura de scriitor de carte profesionist, care să vândă publicului, mi-e încă haină nouă. Bookfest-ul de anul trecut a fost primul cu mine în stand și de-atunci m-am aplecat cu toată atenția asupra cititorului de orice fel, învâțându-i pe de rost metehnele.

Relaxat. De asta la Bookfest 2016 m-am dus relaxat, fără cine știe ce așteptări, deja știind că marketingul contează enorm, poate chiar mai mult decât produsul în sine. Editură încă necunoscută publicului larg, autor la fel, hai să-ncerc să mai câștig unu-doi cititori și să mă bucur de moment. O campanie micuță pe FB și-un pic de vorbă, să văd ce iese. Relaxat.

Boier. Când am văzut standul larg, aerisit, plasat bine, cu mese pentru discutat și cuburi pentru expus atracțiile zilei, m-am simțit ca un boier în turla de unde-și vede moșia.

Iar când am aflat și surpriza, adică prețurile incredibil de joase, de n-a văzut nici bunicul Bookfestului așa reduceri (de exemplu Dracula’s Kitchen – Primele Taine, una dintre cele mai frumoase cărți de pe piață, redusă de la 100 la 20 de lei), mi-a crescut un zâmbet dintr-o ureche în alta, de nu-l puteai da jos nici cu ranga.

Aveam la raft cărți frumoase, scrise în trei stiluri diferite, notate bine de cititori, la prețuri excelente. Boier.

Util. Fiind la intrarea în pavilion, spațios și cu o tejghea semirotundă în centru, standul Datagroup atrăgea mulți rătăciți doritori de informații. Puțini dintre ei cereau politicos indicații, dându-și seama că nu suntem birou informativ, restul veneau de parcă le datoram traseul dorit.

Nu m-a deranjat deloc, dintr-un motiv foarte clar – ăștia erau oameni veniți la un târg de carte, interesați să ajungă la un anume stand, pentru un anume autor. Erau chiar cititorii la care ne chinuim noi, autorii, să ajungem, de ce să nu-i ajut să le fie târgul plăcut? Informații, calcule pe hartă, căutat edituri, condus de mânuță mamă cu fiică la baie? Eu îs omu’. Util.

 Emoționat. Vine o doamnă la mine, ușor sever așa:

“Domnule, am luat anul trecut, tot la Bookfest, două cărți pe recomandarea dumneavoastră, una pentru fata și una pentru băiat”

Deja îmi dusesem mâna la buzunar, să-i dau doamnei banii înapoi, că dacă au fost pe recomandare…

”Am fost și acum câteva luni la celălalt târg, să vă caut, dar n-ați venit!”

Băi, nene, da’ am dat-o tare în bară dacă m-a vânat până m-a găsit.

”Băiatul a citit Cameleon Baza”

Aha, deci tocmai cu Cameleonul o dădusem în bară – cum naiba?

”Mi-a zis că nu a putut-o lăsa din mână și de-atunci vă caut să-mi dați una la fel”

M-am înmuiat tot pe dinăuntru, zău. M-a căutat special pe la târguri ca să-i facă o surpriză băiatului. Nu am avut ce să-i recomand, că nu mai avem la stand o carte în genul ăla, dar nu am scăpat fără să-i dau numărul de telefon.

”Vă sun înainte de Crăciun, să-mi spuneți dacă ați scris ceva la fel”

”Eu știu… nu-i așa de ușor cu scrisul ăsta”

”Haide, domnu, că mai sunt atâtea luni până la Crăciun”

Emoționat. Emoționat tare.

Jenat. Vine o cucoană la mine, mă-ntreabă despre Povestiri de sub papuc, îi zic că e satiră, că se râde, că e notată cu 4.95 din 5 pe goodreads și că e super redusă la 5 lei. S-a vândut până acum și la 25.

Moment în care și-a chemat fata, care avea o problemă vizibilă, săraca.

”N-o dați cadou pentru fata mea?”

Care mă cunoașteți, știți că nu reacționez bine la niciun fel de presiune de genul ăsta. Sunt un tip generos dar niciodată în condiții impuse de altul.

”Nu”

Fata nu părea cititoare.

”Haideți, dom’le, nu vreți să câștigați cititori?”

”Doamnă, prețurile astea sunt ca să-mi câștig cititori, însă cititori care să mă susțină și pe viitor, că asta-i munca nu joacă”

”Haide, dom’le, pentru cinci lei n-o dai, pentru cinci lei?”

Jenat. Jenat de mi s-a pus un nod în gât.

Bucuros. Spre final, când fizic mă simțeam de ziceai c-am trecut prin război și mă uitam spre rafturile unde în prima zi tronau titlurile mele, m-a prins o liniște blândă și caldă.

Vândusem peste 150 de cărți cu autograf (nu sună mult pentru voi, dar ați fi surprinși cât de puțini autori au bucuria asta, pe mine m-au ajutat enorm prețurile) și mă gândeam că la anul o să am încă o sută de oameni la stand, care-o să știe și de mine și de editură. Bucuros.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

7 Comments

  1. ” că e super redusă la 5 lei. S-a vândut până acum și la 25.
    Moment în care și-a chemat fata, care avea o problemă vizibilă, săraca.
    ”N-o dați cadou pentru fata mea?”
    N-a zis cumva:
    S’il vous plaît, monsieur..!!!?
    Asta in timp ce:
    http://www.agerpres.ro/externe/2014/05/18/elvetienii-refuza-cel-mai-ridicat-salariu-minim-pe-economie-din-lume-16-38-07
    De ce? Pentru ca sunt un popor EDUCAT, si-au dat seama ca asta ar incuraja nemunca, ca unii oameni ae prefera sa stea acasa paraziti primind suma asta care l-ar face pe orice roman bogat..
    Practic au refuzat sa se comporte ca niste….locuitori ai Europei needucate.

    Reply
  2. Bravos, coane, felicitari si la mult mai multe autografe! Cit despre noi, eu zic ca mai bine planuiesc o vacanta cum se cuvine, ca altfel pare ca se tot pune universul de-a curmezisul si nu ne lasa sa stam cuminti la o depanare.

    Reply

Leave a Comment.