La răcoare cu găinarii

Braconieri, hoți mărunți, șpăgi minore, bătăuși și tot felul de găinari de duzină sunt tratați cu indiferență de organele statului. Nu e loc în pușcării, avem pești mai mari de prăjit, n-avem bani să punem poliția la treabă.

Pe mine mă scoate din sărite atitudinea asta și-o consider mai dăunătoare pentru societate decât pești ăia mari de care vorbește lumea. Fiind adept al teoriei geamului spart, mi-e teamă că lăsând în pace pătura cea mai blândă a infractorilor, statul nu face decât să crească baza de selecție pentru criminali înrăiți și să le ofere toate condițiile pentru a face pasul de la una la alta.

Braconieri care bagă în spital sau chiar în mormânt pescari, pentru că au fost lăsați să creadă că apa aia e a lor. Hoți de buzunare care ajung tâlhari, violatori și ucigași. Îi lași în pace când își încep drumul și se întâmplă două chestii mari și late:

– riscul mic de a fi pedepsit pe bune (o bătaie/amendă pe an nu se pune) face ”meseria” mai atrăgătoare pentru ceilalți, luând naștere focare și chiar tradiții (sate întregi de braconieri de exemplu, cu vârste de la 12 a 60 de ani, care ies cu topoarele pe apă și contra jandarmilor dacă trebuie)

– lăsându-i să ”evolueze” liniștiți, fără frică, vor ajunge să li se pară normale activitățile lor productive și vor împinge constant limitele lor, de la furt de buzunare la furt de locuințe, la dat în cap, la crimă.

Un exemplu mult mai puțin înfiorător este traficul. Poliția rutieră pur și simplu nu-și face treaba. Filtrele nu au legătură decât cu planul de amenzi cerut de buget și de multe ori sunt puse acolo unde pot da amenzi chiar dacă șoferii nu au o conduită riscantă (radar la ieșirea din oraș, filtru pe line continuă pusă pe șosea dreaptă în mijlocul câmpului).

Problema nu e asta ci că lasă abuzurile și agresivitatea reală din trafic fără răspuns, că nu triază în nici un fel șoferii periculoși, că lasă dobitocii care te omoară cu zile să circule nestingheriți. Iar efectele încep să se vadă din ce în ce mai tare:

– prioritatea de semnalizare, băgatul la intimidare, flașul de dă-te că e șoseaua lu mama, nerespectatul benzilor și trecerea pe roșu au devenit chestii obișnuite în trafic. Fără exagerare, chestii obișnuite.

– lucrurile au început să ”evolueze” după modelul expus mai sus. Bizonii care conduc așa nestingheriți au început să creadă că așa e normal – să-i vezi cum te înjură dacă nu le faci loc sau dacă doamne ferește îi claxonezi. Pur și simplu au impresia că așa se circulă, iar vinovată este doar Poliția rutieră și nimeni altcineva.

Pe de altă parte și cei băgați prin șanțuri de bizonii ăștia au început să se cam sature și, resemnați că aia nu vor fi pedepsiți în niciun fel, să fie din ce în ce mai tentați să-și facă dreptate singuri sau să oblige poliția să intervină, refuzând să evite accidentul. Pentru că s-au săturat.

Ieri m-am uitat la un clip pe trafictube, cu un merțan care a intrat de două ori peste altă mașină, obligând-o să-l ferească. La claxoanele celui din urmă, șoferul merțanului a oprit mașina, blocând strada, a coborât și a început să înjure că el a semnalizat și că ăsta nu știe de prioritate? Pentru cretin semnalizarea chiar asta înseamnă, prioritate. Ba a și terminat c-un dacă-ți dau una te omor.

Cel din mașină a fost deosebit de calm/prudent dar dacă era unul care stătea mai prost cu nervii, faza se termina cu spitalizare. Hai c-am găsit și clipul, faza de care vorbeam incepe de la min 3.55.

Cam așa funcționează, lași pe unul să spargă geamuri, mâine îți sparge capul. De asta una dintre cele mai de succes povești de combatere a crimei, cea a New York-ului, are și capitole cu eforturi consistente de luptă împotriva grafiti-ului de pe metrouri și a celor care circulau fără bilet, ambele văzute ca niște elemente de construcție ale unei atmosfere propice infracționalității.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

2 Comments

Leave a Comment.