Istoria nu are termen de valabilitate

Parchetul General i-a transmis preşedintelui Iohannis cererea de urmărire penală în legătură cu „săvârșirea infracțiunii contra umanității” pentru Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican-Voiculescu, în Dosarul Revoluției (sursa)

Unele fapte nu trebuie prescrise deoarece decid istoria şi identitatea unui popor. Cel puţin istoria nu poate avea termen de valabilitate.
Oricât lehamite ne-ar încerca în faţa unui proces ce-l vizează pe un decrepit de aproape 90 de ani, trebuie să ţinem cont că judecata se face, în primul rând, pentru noi.

Nu este vorba despre răzbunare: satisfacţia păleşte la umbra unui Iliescu de mult expirat, care a trăit în glorie, urale, în iluzia puterii şi în confortul sinecurist. Nu despre răzbunare, nu despre Iliescu, ci despre noi – istorie şi identitate.

Deocamdată, suntem poporul care l-a votat pe Ion Iliescu într-un procent de 86% la primele alegeri libere de după Revoluţie. 28 de ani mai târziu, îl vom judeca pe Ion Iliescu pentru “infracţiuni contra umanităţii”. Presupuse infracţiuni săvârşite în cadrul aceleiaşi Revoluţii.
Istorie şi identitate – trebuie să aflăm adevărul despre noi.

Justiţia şi adevărul nu sunt sinonime, dar sigur avem mai multe şanse să cântărim corect decât în cazul unei judecăţi populare. Nu trebuie lăsat poporul, în nețărmurita-i înţelepciune, să construiască întregul cadran istoric. Mai ales în cazul vastităţii de elemente care compun istoria: decedaţii.

“Despre morţi numai de bine” – o premisă care va altera orice judecată colectivă. Panegiristul comuniştilor se va transforma în cel dintâi patriot, slugărnicia într-un caracter nobil, iar nesimţirea în curaj. Nu ne trebuie alţi Vadimi, în timp ce adevăraţii patrioţi şi intelectuali ai vremurilor au sfârşit în tortura închisorilor comuniste. Sacrificiu pentru un popor care acum i-a uitat şi îşi elogiază foştii torţionari?

Măcar atât. În anul ce mă va aliena complet prin festivism şi proslăviri mimate, în anul Centenarului, să anchetăm măcar crimele de la Revoluţie. Ion Iliescu, 22-27 decembrie 1989, președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Ce-ai făcut, Ioane, în perioada asta? Dar tu, Petrică?
Istorie şi identitate.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

7 Comments

  1. Mai bine acum, decat niciodata.

    Partea proasta este insa ca majoritatea probelor au fost facute disparute sau alterate. Procesul va fi o gluma proasta, iar la final vor fi condamnati cei acuzati, fara probe concrete.
    Dupa modelul proceselor DNA anticoruptie. Nu mai avem probe, dar stim sigur ca sunteti vinovati, pentru ca avem martori care v-au denuntat.

    Romania trebuie sa bifeze acest proces si sa prezinte condamnati, ca sa-si atinga obiectivele impuse de UE.

    Asta in mod cert nu este justitie, dar este dreptate.

    Mai bine asa, decat deloc.

    Reply
  2. E ca si in cazul lui Visinescu si al altora: chiar daca oamenii nu vor mai apuca cel mai probabil condamnarea, e important modul in care se va scrie in final istoria – am condamnat niste criminali de stat sau i-am lasat liberi pentru ca „erau oricum batrani”?

    Cand pustanii de acum, si asa prea putin interesati de istorie vor citi despre tortionari si comunisti de rangul doi vor citi despre niste oameni care “au trait fericiti pana la adanci batraneti” sau care au intrat totusi in istorie ca niste criminali?

    Reply
    • E corect ce spui, dar avem noi oare certitudinea ca vor fi condamnati cei vinovati? Gustul amar pe care-l am vine de la faptul, ca dupa atata timp, in care s-au distrus si alterat probe, nu mai avem acces la adevar.
      Procesul acesta este un examen de maturitate pentru Romania. Trebuie sa incheiem un capitol de istorie.
      Din nou insa, istoria se scrie din pixul celor care detin puterea.

    • Intr-adevar, insa putem avea totusi certitudinea ca vor fi condamnati “dintre vinovati”. Nu cred ca-l considera nimeni pe Iliescu inocent, de exemplu. E posibil ca rolul lui sa nu fi fost chiar ala de “tartor universal” in care il vad toti, dar la ce amprenta a lasat in constiinta colectiva a Romaniei, parca nici nu mai conteaza…

    • Eu mi-as fi dorit sa stiu ce s-a intamplat si cine a fost implicat cu adevarat la revolutie. Trebuie sa ne multumim insa cu niste nume grele, care vor lua asupra lor intreaga vina.

    • Într-adevăr, am văzut la teorii post-factum de parcă ar fi fost vreun eveniment obscur, dintr-un laborator secret al KGB sau CIA (poate a și fost, dintr-un anume punct de vedere), nu ceva acoperit de toate televiziunile, din toată Europa.

Leave a Comment.