The incredible Vlad & Logan

Hulk_is_happyMai ţineţi minte ultima aventură Vlad & Logan? Pe scurt, Timişoara – Constanţa în 8 ore. Şi nu pe unde era drumul mai scurt, ci prin Turnu Severin!

Ieri ne încumetăm din nou să ne luăm la trântă cu drumurile ţării (adică ţărăneşti). Vatra Dornei – Timişoara, trezirea echipei de şoc pe la un 5:30 dimineaţa. După ce alaltăieri, am cutreierat munţi, sărit garduri electrice, trecut desculţi prin râuri şi cioburi, intrat în mlaştini până la gât. Efectul: Vlad rupt în gură de oboseală. Şi când nivelul de oboseală depăşeşte pragul critic, Vlad se transformă…

Degetele i se umflă, faţa capătă nuanţe verzui, din gât îi pulsează sălbatic o venă. Intră în auto-mode, aparent într-o fază latentă. Ca o cărămidă acoperită de muşchi verde, dar cu miezul fierbinte şi agitat. Şi conduce loganul ore în şir, multe sute de km.

La câteva minute, mai scot pe gură un porumbel, să văd dacă Vlad cel transformat reacţionează. Nu contează ce zic, el oricum presupune că am încercat să fac o glumiţă şi râde uşor, din complezenţă. E bine, încă nu a aţipit.

Mergem în ritmul ăsta vreo 4 ore, până în judeţul Alba. De ceva timp stăm în curul unui BMW, X5 sau ceva. Mult prea lent pentru Loganul nostru. Vlad începe să fiarbă. La prima porţiune de drum drept, băgăm jăratic şi lăsăm bemveul într-un nor de praf. Evident că singura porţiune de drum drept, unde se putea depăşi în siguranţă, avea o linie albă, lungă şi continuă.

Ţop şi nenea cozoroc, ne trage pe drapta, bucuros din cale afară. În sfârşit, a pescuit un logan mare şi gras.

– Bună ziua, mă numesc Cozorocel Burtocea. Actele, vă rog!
Cozorocel adună actele, silabiseşte muteşte, ne priveşte blând, ca o mamă.
– Domnu…Vlad, vă grăbiţi undeva?

În minte deja rulez posibile scenarii salvatoare. Hai, Vlăduţ, scorneşte ceva, spune-i că ne grăbeam de mama focului. Arde casa, salvăm planeta, am intrat în travaliu, orice. Impresionează-l!

– A, nu! Nu ne grăbim! Am vrut doar să depăşesc bemveul. Mergea cam prost…
Cozorocel rămâne blocat, măsurându-ne din ochi Loganul.
– Domnu…Vlad, sunt nevoit să vă iau permisul.

Şi se duse omul legii cetinel, cetinel spre maşina lui, cu permisul domnului Vlad. Noi aşteptam în soare amenzi babane şi alte premii. După vreo 20 de minute, mă trăsneşte inspiraţia:

– Vlad, o fi el poliţist, dar cât de greu poate completa o amendă? Ăsta vrea să mergem la maşina lui, să ne înţelegem…

Şi atunci se făcu şi mai verde, cu mici tente roşiatice de furie în obraji.

– Grrrr, Vlad NU şpagă!

Na, bine mă, hai să fim demni. Ce să zic…
După incă vreo 10 minuţele de prăjit la soare, primim amenda, chitanţe, acte maşină.

Vlad caută buimac prin teancul de hârtii. Ceva nu se leagă.

– Dani, ia vezi, mă. Nu-mi găsesc permisul. Nu e cumva prin torpedou?
A, ok. Deci ATÂT de obosit eşti.

– Vlad, tocmai ţi-a luat permisul. Nu asta e ideea? Adică după ce ţi-l ia, nu îl mai ai…
– Aaa, da, mă. Aşa e!

Şi trupa de şoc a repornit spre zările curbate. Iar Vlad urnit de-un singur gând:
„norii ghimpaţi să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte”

Lipsit de acte, lipsit de acte, lipsit de acte…

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

6 Comments

  1. :))))) Nasol momentul. Nici eu nu dau spaga si am scapat de cateva ori pentru ca mi-am recunoscut vina.

    Iti dai seama ce bancnote grase astepta politistul cand a vazut numar de sushiava

    Reply
    • Situatia lui Vlad a avut-o un prieten care a depasit un tir pe linie continua iar in fata tirului era fix politia:)). Tipul tremura ca varga fiind prima intalnire cu caschetarii. I-am spus subtil sa dea 100 de lei si scapa…asa a fost :)). Cu toate ca eu nu dau spaga, stiu cat se cere in functie de gravitatea faptei si stiu sa il citesc pe politist.

Leave a Comment.