Cum fu în Sicilia

Experiența Terrasini:

Cinsi și Terrasini sunt două orășele alungite pe coasta de nord-vest a Siciliei, între Mediterană și munții stâncoși (asemănători Dobrogei, dar mai mari). Localnicii sunt fie pescari, fie proprietari de pensiuni (B&B-uri), iar turismul pare singura speranță pentru exoticul crâmpei sicilian. În timpul verii, populația din Terrasini se triplează:

Măslinii scundaci și îndesați, stângaci în comportament și comunicare, dar zâmbitori și bine intenționați. Bătrâni muți, inexpresivi, smulși din lumea lor inertă, atemporală, și înșiruiți de-a lungul pavajelor înguste. Maidanezi grași, cu blana strălucind a fericire. Turiști îngândurați de faptul că engleza lor valorează cât lătratul maidanezilor. Chiar mai puțin. Bătrânii azvârle ligheanele cu zoaie direct în stradă. Măsliniii arată mândri spre mandarini, spre cactuși, palmieri, ficuși. Pavajul pare să fi strâns gunoiul ultimelor secole. Maidanezii se tăvălesc pe plajă, în mirosul dulce de pescăruș putrezit. Zoaiele mângâie strada, plimbă gunoaiele. Excrementele pot fi de câine sau de om. Turiștii fac poze.

Multe elemente mi-au amintit de România anilor ’90, de copilărie, de vacile care împărțeau strada cu oamenii, cu autobuzele reparate cu sârmă si scuipat. Am văzut afișe înalte, printate prost pe o hârtie care se sfâșie în vânt – anunțau ceva cântare sau spectacol de comedie. M-au dus cu gândul la Constanța, la spectacolele ținute pe litoralul românesc în urmă cu vreo 20 de ani.
Dar Sicilia are ceva al ei, personal și bun, o frumusețe ingenuă imposibil de ascuns sub gunoi.

Ați avea tendița să priviți zeflemitor Terrasini, îmbărbătați de năzuiri naționaliste: “La ăștia e mai rău ca la noi. Da, da… noi suntem bine!” Până și românii care vând bilete de autobuz în Terrasini îi consideră pe localnici “înapoiați și proști”. Decorul te păcălește ușor, dar iluzia de “mai bine la noi” ține vreo 5 minute: cât durează să ajungi din orice colț al orășelului pe autostradă. În 15 minute ajungi la aeroport.

Cazarea noastră a fost peste 99% dintre hotelurile românești (calitativ). Casa cu trei etaje (și lift!) se numește I Faraglioni și are nota 8,9 pe Booking – acesta a fost și criteriul de selecție.

Proprietarii (Margherita și Nicola) sunt cele mai ospitaliere persoane la care am fost vreodată cazat. Posibil să fie și o caracteristică a locului: Deși mulți nu pricepeau o boabă de engleză, făceau tot posibilul să te lămurească, să te ajute, să nu pleci îmbufnat de la tejgheaua lor.
Am reușit să schimb mai multe vorbe cu un tinerel de vreo 14 ani. Studiază engleza la școala din Palermo, ca a treia limbă străină. Primele două sunt latina și greaca veche!

La restaurante, berea costă între 3 și 5 euro. Apa este de 3-5 ori mai ieftină decât berea. Friptura de vită costă la fel ca aia de pui sau porc. Vinurile sunt puțin mai scumpe decât la noi. Cu banii de trei beri îți cumperi o salată:

Mai pui o bere, două și încerci grătarul sicilian (calamar, caracatiță, creveți, pește spadă)

Dimineața, prin Terrasini se plimbă camioane cu produse proaspete (în special fructe și legume). Opresc la casa fiecăruia și întind taraba.

Experiența Palermo:

Palermo mi-a lăsat impresia unei civilizații mărețe care a populat orașul în urmă cu 2-3 secole. Apoi au năvălit niște poporani comozi și împrăștiați. Unii care își întind pijamalele pe sârmă, între etaje, și sunt speriați de tomberoane. Tot ce este admirabil în orașul ăsta a fost ridicat înainte de 1900.

Am început vizita la Teatro Massimo, în Piazza Verdi:

Urcat pe Via Maqueda, până la Quattro Canti:

Făcut dreapta pe Via Vittorio Emanuele:

Ajuns la catedrala din Piazza Sett’Angeli

Tot înainte, până la Piazza del Parlamento și Porta Nuova

Atunci când vizitezi Sicilia, este de preferat să ai un plan creionat (la propriu) în seara dinainte. Autobuzele întârzie între 15 și 40 de minute; pentru localnici este ceva normal să băltească în stații, până s-o plictisi soarele să-i rumenească. Informațiile online sunt bine ascunse ori lipsesc. N-ar fi o problemă, semnalul pentru internet oricum atinge sporadic insula. Tactica turistului comod “Am Google Maps și știu engleză” se echivalează cu “M-am rătăcit și sunt mut. Nici cu auzul nu stau bine.”

Dacă obosești în Palermo, poți apela la niște furgonete simpatice cu trei roți, la trăsurile trase de cai cu zorzoane și pălării colorate. Sau, dacă ai abandonat orice gând de originalitate, urci în autobuzul care face turul turistic pentru 10 euro.
Orașul este străbătut de străzi lungi și drepte, perpendiculare pe alte străzi lungi și drepte, de la un capăt la altul. Îți trebuie doar pantofi comozi și ambiție.
Cei 10 euro sunt mult mai inteligent investiți într-o halbă de Peroni brună:

Chiesa di Santa Maria dello Spasimo

Poți sta oriunde la plajă, contează doar toleranța față de mizeriile împrăștiate cu aceeași nonșalanță specifică insulei. Apa este caldă, foarte sărată și curată: noroc că Mediterana este suficient de mare pentru a înghiți tot gunoiul sicilian. Salvamarii sunt rari ori lipsesc. Personal, am văzut lipsa lor ca pe o binecuvântare: fără skijeturi, fără fluierat și țipat, dacă înot mai mult de 50 de metri în larg.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

9 Comments

  1. Am avut si eu aceeasi problema cu autobuzele. Altfel, se pare ca am ajuns la aceleasi concluzii, mai ales in ceea ce priveste zonele cunoscute si orasele mai mari: multa mizerie, dezorganizare, dar cu ceva fantastic ingropat acolo, sub praf.

    Pe Etna ai ajuns?

    Reply
  2. Foarte sumar și plăcut expusă sicilia în 400 de cuvinte, o plăcere să citesc în timp ce îmi aștept pizza să fie gata 🙂

    Reply

Leave a Comment.