Supărat ieri nevoie mare pe ANAF, pe legile lor şi pe site-ul defect prezentat AICI.
Într-un final, întreb un prieten mai umblat prin lume ce miracol şi minune trebuie să fac pentru a-mi depune declaraţia 392 la timp. Nu de alta, dar nu vreau să o dau pe doine alde Videanu “Aoleu, mămicuţa mea!” când mi-o arde fiscul nişte zeci de milioane amendă.

Aparent, nu am fost singurul cu problema respectivă. Şi s-au găsit nişte fătuci descurcăreţe să ne rezolve. Ajung, la recomandarea prietenului umblat, într-un Xerox de pe Bulevardul Brâncoveanu. Este strategic amplasat lânga sediul ANAF. Şi te trimit angajaţii fiscului reformat la respectivul Xerox în caz de: îmi trebuie formularul nuştucare, îmi trebuie copie după nuştuce, nuştucum să completez declaraţia 392, etc.

Ajung pe Bd. Brâncoveanu la adresa cu pricina, mă uit lung, mă uit şi mai lung; n-aveau ăştia poartă nouă, dar ochii mei de viţel erau acolo. Îl sunt pe umblat, pe preten:
– Băi, îmi dăduşi adresa greşită, în…
– Păi? Cum arată?
– E o cameră la parter, lângă Tip Top, lângă cofetărie.
– Aşa..
– Aşa, şi vând două tanti pixuri, caiete, cafea, ţigări, cărţi, ştampile, şurubelniţe şi bijuterii de aur.
– Da, mă, ăla e.
– Au xerox, amanet, librărie, schimb valutar, imprimerie şi magazin de bijuterii. Toate în aceeaşi garsonieră.
– Da, mă. N-auzi că ăla e?

Spre norocul meu, într-adevăr, ăla a fost. Mi-am luat inima-n dinţi, am intrat în zona crepusculară, am privit-o pe tanti vânzătoare de carioci/designer de logouri/bişniţar şi i-am zis cu juma de gură
– Nu vă supăraţi, declaraţii fiscale?
– Bineînţeles. Poftiţi vă rog!

M-am simţit ca în bancul cu iepuraşul care tot cerea morcovi la farmacie. Dar m-au rezolvat. Cele două tanti lucrătoare la xeroxul minune aveau şi cunoştinţe de contabilitate (evident). În plus, au prevăzut moartea site-ului ANAF şi au salvat softul pe calculator din timp, de pe vremea când mergea. Au făcut totul cu mânuţele lor, au calculat, au completat, mi-au dat tot materialul în mai puţin de 10 minute. Pentru 6 lei.

Am avut o revelaţie. Cred că tocmai am descoperit antrepriza perfectă pentru noi, românii multifuncţionali. Zic să renunţăm la toate instituţiile şi aşa-zisele servicii ale statului. Şi să deschidem mai multe Xeroxuri din astea cu de toate. Ai nevoie de o domnişoară descurcăreaţă şi o garsonieră. Atât. A, şi dacă garsoniera are buda mai spaţioasă, la o adică poate să facă şi shaorma.