Ai ceva de zis?
Am anunțat anul trecut că PSD se va surpa sub propria prostie pentru că, indiferent de notele mari, le puteai auzi vuind goliciunea intracraniană. Elevii mocofani, analfabeți funcțional, dar încărcați de sistemul falimentar cu diplome și coronițe.
Iată-i, astăzi, în sublimul schimonosirii:
Doi PRM-iști, precupeața Pieței Bucur și semianalfabeta plimbată noua ani pe la Bruxelles – după decenii de bâjbâieli prin camera obscură, avem fotografia finală: chipul prostiei ingenue. Gioconda Carpatină!
PSD se va surpa sub propria prostie – Titlul articolului postat în toamna anului trecut.
” Absurdul mesajului este absolut și există două variante: 1. PSD-iștii au obosit și vor o vacanță în opoziție măcar zece ani. 2. PSD-iștii au o părere extrem de proastă despre propriul electorat.” – am scris cu o săptămână înainte de alegeri.
PSD-ul a primit cel mai slab scor din istorie nu pentru că este un partid de proști ci pentru că este o adunătură de lași. Oameni mici și slabi, fără principii. Paiațe care s-au adunat în jurul șefului și l-au alienat cu vorbe dulci “Da, boss, 40% pe puțin! Cine, dumneavoastră, dom’ președinte? Normal, dom’ președinte, rupem tot!”
Iar șeful s-a înconjurat numai de oameni slabi, degrabă dispuși să-i dezmierde prostia cu limbile de catifea: politicieni și “jurnaliști”.
Continue reading
Din motive care îmi scapă, cele două mari partide românești (PSD și PNL) trec de la o generație la alta urcând allegro pe scara prostiei. De la Petre Roman și Crin Antonescu s-a ajuns la Gorghiu și Orban. De la Adrian Năstase și W Ponta s-a ajuns la Dăncilă. Nu discutăm integritatea ori bunele intenții ci nivelul intelectual.
În comparație cu Viorica Vasilica, foștii prim-miniștri PSD par câștigători ai Nobel-ului (la toate cele 6 categorii). Valabil pentru groasa majoritate a parlamentarilor si miniștrilor. Pot suspecta că la cantina Parlamentului uneltesc agenturi oculte și otrăvesc mâncarea cu fiole de prostie concentrată.
Nu mi-e ușor să recunosc, dar Dragnea este o pasăre rară – printre ultimii PSD-iști care pot fi bănuiți de inteligență malefică. Sau măcar de tact, de instinct politic. Este și motivul pentru care ălorlalți din partid li se înmoaie degrabă mușchii faciali și le pică buzele direct pe pantofii lui Dragnea (Otter, 200 și ceva de lei). Continue reading
“Aceste date simbolice au importanţa lor, constientizăm cât de importantă este lectura în tot restul anului. Ziua de 23 aprilie este importantă deoarece este legată de unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat umanitatea, bineînţeles în afară de Cervantes şi Hamlet.” (Ionuţ Vulpescu, Ministrul Culturii)
Nu spun că domnul ministru Vulpescu s-a aflat în căruţă. Dânsul este doar o voce efemeră în virtuosul vârtosul cor PSD-ist.
Consecvenţa prostiei face să treacă doar o săptămână de la elucubraţia altui PSD-ist de seamă:
“Observ în ultima perioadă o campanie a unor IFN-uri cu o dobândă anuală de 4.000-5.000%. Asta ce înseamnă? Iau un euro, după un an dau 5.000 de euro, iau 10 euro, dau 50.000 de euro înapoi.” (Marius Dunca, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor)
Continue reading
Mâine cred că vom avea un record de prezenţă la vot. Toţi cei din jur sunt frămâtaţi de un singur gând. Până şi la meciul României de ieri, cei din birt erau prinşi în discuţii politice, nu despre fotbal. Asta da, într-adevăr o premieră!
La primul gol al României, un bruneţel mai durduliu de la masa de lângă s-a ridicat şi a început să strige: “Esteeee! Să vină Victor Ponta! Să vină Viorel Ponta!” Era la o masă de vreo 15-16 persoane. Păreau mai mult decât prieteni, un fel de familie foarte numeroasă. Vârste de la 50 şi ceva, până la un sugar de câteva luni, adus la marele meci în fum de ţigară.
Ca să nu vă faceţi o impresie greşită, toţi 15-16 erau români de etnie română. Mai bruneţei ce-i drept, dar români. Aveau haine şi telefoane scumpe, comportament decent şi păreau duşi pe la şcoală, măcar vreo 10 clase.
Şi totuşi aveau ceva aparte. Dacă m-ai fi ţinut legat la ochi o săptămână, să nu mai am habar pe unde sunt, iar apoi să mă aşezi lângă masa lor şi să-mi descoperi ochii, aş fi ştiut. Deşi nu-i mai întâlnisem, nu-i cunoşteam, mi-aş fi dat seama instant că sunt într-un mare oraş, între Dunăre şi Carpaţi.
Continue reading