Mâine cred că vom avea un record de prezenţă la vot. Toţi cei din jur sunt frămâtaţi de un singur gând. Până şi la meciul României de ieri, cei din birt erau prinşi în discuţii politice, nu despre fotbal. Asta da, într-adevăr o premieră!
La primul gol al României, un bruneţel mai durduliu de la masa de lângă s-a ridicat şi a început să strige: “Esteeee! Să vină Victor Ponta! Să vină Viorel Ponta!” Era la o masă de vreo 15-16 persoane. Păreau mai mult decât prieteni, un fel de familie foarte numeroasă. Vârste de la 50 şi ceva, până la un sugar de câteva luni, adus la marele meci în fum de ţigară.
Ca să nu vă faceţi o impresie greşită, toţi 15-16 erau români de etnie română. Mai bruneţei ce-i drept, dar români. Aveau haine şi telefoane scumpe, comportament decent şi păreau duşi pe la şcoală, măcar vreo 10 clase.
Şi totuşi aveau ceva aparte. Dacă m-ai fi ţinut legat la ochi o săptămână, să nu mai am habar pe unde sunt, iar apoi să mă aşezi lângă masa lor şi să-mi descoperi ochii, aş fi ştiut. Deşi nu-i mai întâlnisem, nu-i cunoşteam, mi-aş fi dat seama instant că sunt într-un mare oraş, între Dunăre şi Carpaţi.
Continue reading