Careta cu porţelanuri

Proasta soluţie, înc-o revoluţie: Revoluţia fiscală. Ştiu că este o idee proastă, nu pentru că m-aş pricepe la finanţe, ci pentru că toată lumea se vaită. Ce pot lejer percepe până şi cu mintea mea netăbăcită este haosul urgentării, stilul pompieristic. Modificări trecute prin OUG, fără dezbatere, care vor “revoluţiona” întregul sistem financiar şi se vor aplica peste două luni. Atât avem la dispoziţie pentru adaptare – Cine nu e gata îl luăm cu lopata!

De ce?
Pentru că se poate. Mă rog, unii pot orice, iar restul le comentează zadarnic atotputernicia. Paradoxul societăţii moderne româneşti stă în calitatea umană şi profesională a dumnezeilor. Cei care conduc discreționar nu sunt cei mai potenţi intelectual şi nici cei mai curaţi în moravuri. S-au strâns ciorchine în jurul tronului, precum o colonie de gândaci, pentru că potenţii şi curaţii i-au lăsat.
Continue reading

Un punct de sprijin

Să faci politică pentru români este la fel cum ai aplica tratamente anti-riduri unui stejar – concluzionam defetist într-o conversaţie pe facebook.

O fi adevărat, dar nu corect. I-am nedreptăţit pe acei români care au votat personajul din poză, punctul de sprijin, în cunoştinţă de cauză. Au înţeles rolul preşedintelui într-o republică semi-prezidenţială, au apreciat calitatea politică dincolo de grotescul bâlciului şi de panegiricul neaoșist.

Câţi au fost cei care au votat în cunoştinţă de cauză şi câţi au fost “momiţi” emoţional? Realizăm, încă o dată, astăzi, privind o majoritate electorală inertă în eufemismul Bucharest swamp. Asta nu-i mlaştină ci mocirlă puturoasă, frământată sub copitele porcilor. Continue reading

Altă formă de guvernământ

Pentru a înţelege mai bine evoluţia societăţii civile în România, vom prezenta două fotografii făcute într-un interval de aproape 3 ani.

Înainte
ma-pis-pe-el-de-vot

După
974x468

Veţi spune că prima fotografie nu este reprezentativă. Mândra purtătoare a micţiunii revoluţionare nu are tangenţă cu oamenii din ipostaza “După”. N-aş crede asta, bazându-mă pe propria experienţă. Cea a unui discret diletant în arta interacţiunilor sociale.
Continue reading

Analfabeţi politic

prosti

Tăriceanu: România este o republică parlamentară.
Dragnea: În România, cel mai important este parlamentul.

Ce faci tu, partidul istoric PNL? Îi contrazici pe ăştia doi punctual? “Băi, nu! România NU este o republică parlamentară. România este o republică semi-prezidenţială. Preşedintele nu este o mascotă.”
Asta ar fi reacţia logică, imediată. Corect? Uite că nu.

Buşoi: De fapt, de facto, Dragnea vrea să conducă guvernul.
Continue reading

Ca viţeii la poarta nouă

Mi-am amintit o secvenţă poznașă pusă la cale de nişte comedianţi olandezi. Într-o galerie de artă, au introdus câteva tablouri cumpărate cu mai puţin de 10 euro din Ikea. Le-au prezentat vizitatorilor ca pe nişte excepţionale opere şi au întrebat ce preţ ar fi dispuşi să ofere. În foarte scurt timp, talourile de 10 euro au ajuns sa valoreze zeci de mii.

La fel cum “iubitorii de artă” olandezi priveau tablourile, noi privim felul de a face politică. Încărcaţi cu seriozitate, snobism şi pretenţii, dar fără să avem habar, câtuşi de puţin, dacă analizăm un măr sau o cămilă.

Am ales exemplu ultimele comunicări publice făcute de cei doi piloni politici:

ponta
iohannis
Continue reading