Laşitatea celor ce înjură votanţii PSD

La fiecare acţiune sfidătoare a coaliţiei ce domneşte în Parlament, se activează discursul veninos împotriva celor care au votat PSD. L-am înţeles anul trecut, pe fondul furiei şi al disperării de a ţinti un vinovat. Dar persistenţa începe să-mi provoace jenă.

În egală măsură, retorica “Bre, nu știu cum a câștigat PSD-ul. Eu nu cunosc pe nimeni care să-i fi votat!” În paradigma asta, emitentul inepției se plasează (de unul singur) pe o pătură superioară: Vezi, domne, ăia care au votat PSD sunt pleava, scursurile. De unde vin eu, emitentul, așa ceva nu există. Eu mă învârt într-un țarc salubru, fără PSD.

Breaking News: PSD a câștigat parlamentarele cu 18% din voturile românilor cu drept de vot. Atâtica, 18%. Au absentat 61% dintre românii cu drept de vot.

Asă că, emitentule superior, stai liniștit! Te cred că nu cunoști pe nimeni care a votat PSD, dar cu siguranță cunoști pe cineva din ăia 61%. Poate ești chiar tu.
Continue reading

Un punct de sprijin

Să faci politică pentru români este la fel cum ai aplica tratamente anti-riduri unui stejar – concluzionam defetist într-o conversaţie pe facebook.

O fi adevărat, dar nu corect. I-am nedreptăţit pe acei români care au votat personajul din poză, punctul de sprijin, în cunoştinţă de cauză. Au înţeles rolul preşedintelui într-o republică semi-prezidenţială, au apreciat calitatea politică dincolo de grotescul bâlciului şi de panegiricul neaoșist.

Câţi au fost cei care au votat în cunoştinţă de cauză şi câţi au fost “momiţi” emoţional? Realizăm, încă o dată, astăzi, privind o majoritate electorală inertă în eufemismul Bucharest swamp. Asta nu-i mlaştină ci mocirlă puturoasă, frământată sub copitele porcilor. Continue reading

Un bun creştin patriot

votant-psd-5

Îmi amintesc următoarea scenă prezentă în comediile vechi, creaţia titanilor Stan Laurel şi Oliver Hardy:

Doi tăntălăi famelici se oploșesc la masa unei crâşme. Zgribuliţi de ger, cu mănuşile împunse de unghiile tocite, cu urechile crăpate şi o pătlăgică roşie în loc de nas. Nivelul de raportare la mediul înconjurător este primitiv, animalic. Sunt ca două bovine scăpate în lucernă. Cu feţele permanent rânjite, tot ce îşi doresc este să-şi vâre pe gât toată mâncarea şi băutura din incintă.
– This is the life, Stanley boy!
– You said it, Oly!

Iar la final, spre uluirea ingenuă a tăntălăilor hămesiţi, vine nota de plată. Urmează câteva minute de slapstick comedy şi salvatorul The End.

Asta s-a întâmplat astăzi cu tăntălăul nostru popor iubitor de ciolan, crâşmă, biserică şi vatră strămoşească. Da, a venit nota de plată, comedia se apropie de final.
Continue reading

Bucureştenii s-au resemnat

fireaCum era de aşteptat, PSD-ul a câştigat Bucureştiul: definitiv şi irevocabil, toate sectoarele şi primarul general. Rezultat normal, ţinând cont că au fost singurul partid mare care a participat la aceste alegeri.

Am ascultat ieri toţi analiştii plescăitori de gogoşi uleioase; unii frapaţi, unii indignaţi (şi nu înţeleg de ce), iar restul, puţini ce-i drept, jucându-se cu cioara vopsită prin studiouri: “V-am zis că aşa se întâmplă? V-am zis?”

Sunt dispus să îi cred pe toţi, să fiu de acord cu analizele lor derizorii. Până la urmă, facem filozofia nimicului. Greu de pus pe masă certitudini, ales adevăruri şi uşuit minciuni. Cu o singură teorie nu sunt de acord. Nerozia asta: “Iar au votat toţi moşii, toţi asistaţii social, toţi fomiştii mituiţi cu ulei şi zahar. Huuuo, pensionari şi sărăntoci care ţineţi PSD-ul în braţe!”
Continue reading