Ai ceva de zis?
Până mai ieri, am simţit că anul 1994 a fost cel mai spectaculos din viaţă. Da, nimeni nu poate nega emoţia primului premiu întâi (ce dubios sună). Şi nici prima coroniţă de flori purtată cu mândrie pe cap în curtea şcolii (pe urmă în tot cartierul).
1994 a fost un an bun, cel mai bun. Până acum. Realizaţi în ce alai de trâmbițe ni s-a prezentat noua vedetă, două mii cinşpele? A trecut doar o lună.
Continue reading
Citiţi ştirea originală despre tânărul englez AICI şi AICI.
Întâmplarea este pe cât de stupidă pe atât de banală. Un tânăr s-a îmbătat de Revelion şi i-a spart nasul unei prietene. Cu pumnul, ce-i drept. Fiţi atenţi la următoarele fraze:
“Yob who attacked a woman on New Year’s Eve identified as 19-year-old scaffolder. The scaffolder, from Newcastle, is said to be ‘distraught’ with the situation.
Michael Baptist left his shaken victim with blood pouring from her nose after viciously swinging at her close to Newcastle’s Bigg Market just after midnight.”
Destul de clar, dacă ştii măcar o bobiţă de engleză. Ce au înţeles jurnaliştii de la Antena3:
Sunt două condiţii. Prima, buna funcţionare a CNA. De la asta putem deja să ne luăm gândul. Consiliul Naţional al Audiovizualului este, conform statutului, o organizaţie numită politic. Şi ştim prea bine, tot din ecouri jurnalistice, că “unde-i lege, nu-i tocmeală”. Cât timp CNA-ul va fi numit de Parlament, va fi doar o pârghie de propagandă pentru putere. Indiferent de cine deţine puterea în stat la momentul respectiv.
A doua condiţie ţine de noi, consumatorii. Mai exact, de memoria noastră. Un telespectator cu memorie este cea mai bună soluţie de salubrizare. Regula se aplică în mai multe domenii, nu doar în audiovizual. Dacă noi reuşim să ne amintim culoarea ciorii de ieri, degeaba vine astăzi vopsită în porumbel. Cioara va croncăni de una singură, fără a ne zeflemisi.
Caz concret: Antena3 şi Mihai Gădea. I-am ales pentru că sunt de multe ori lideri absoluţi de audienţă. Adică pe “all” (dintre toate televiziunile, pe toate grupele de vârstă, indiferent de urban/rural, cu sau fără studii). În concluzie, reprezintă un studiu de caz relevant.
Continue reading
“Aseară am mâncat varză cu cârnaţi, am băut trei pahare de vin şi m-am uitat la Gâdea”
Aşa aşteaptă Voiculescu Dan sentinţa din dosarul devenit fenomen naţional în ultima săptămână. Procurorii cer condamnare, presa (în afară de Intact) cere condamnare, populaţia cere condamnare. Voiculescu Dan mărturiseşte că se simte tot mai însingurat. Probabil, odată ajuns în postura sa, doar singurătatea te mai poate atinge.
Eu privesc captivat de suspans şi de dramatismul poveştii. Mă uit ca la un film bun, de foarte lung metraj. Actorii sunt numeroşi, nu se citeşte falsitatea pe chipurile lor. Ce mai, joacă bine.
Realizez că indiferent de hotărârea judecătorilor, voi avea un straniu sentiment de mulţumire. În puţinătatea mea sufletească, am ajuns să mă hrănesc din drama unui om pe care simt deja că îl cunosc. Îl privesc stingându-se chinuit de gânduri şi “însingurat”. Mă hrănesc cu asta şi îmi place. Într-adevăr, filmul e genial.
Continue reading
