Începând cu luna septembrie, s-au băgat zburătorii de la Ryanair pe ruta Bucureşti – Timişoara. Posibil să fiu subiectiv, dar îi consider singura variantă de transport decentă, viabilă pentru distanţa respectivă.
Ar mai fi cele 14 ore în troacele Căilor Furate Române sau jupuitorii de la Tarom (dacă vrei să plăteşti pentru o cursă internă cât pentru turul turistic al Europei). Singura hibă a Rayan-ului este selecţia personalului; nu îmi explic de ce stewardesele sunt aproape toate bărbaţi. Or fi venit irlandezii de curând în România şi încă nu au descoperit bogăţiile naturii.
Ce faci odată ajuns în fruncea ţării?
Poţi să vizitezi cele două minuni arhitectonice: Abatorul (construit în 1908) şi Castel Royal Moşniţa (ceva mai recent).
Noi am prins o vreme de acid uric: băltoace îngheţate şi nişte şobolani obezi încolăciţi în cer – pufăiau constipaţi şi picurau leşie. Nu aveau rost plimbările romanice pe malul Oltului Begăi, nici turul celor cinci terase din centru (acolo unde se simt timişorenii la oraş).
Ştiam de la ultima vizită că în Timişoara nu există o pistă de bowling funcţională, anomalie descrisă AICI de colegul Vlad.
Ne-am gândit că poate au descoperit măcar biliardul. Este totuşi un centru universitar, trebuie sa aibă şi studenţii variante de frecat menta, în afara discotecii. Ne-am gândit, în naivitatea noastră…
Ajungem în Iulius Mall, singurul mall din ţară în care s-a construit o biserică (fără cimitir). La ultimul etaj, undeva în stânga turlei, este colţul pentru distracţii (sau raiul unde ajung timişorenii buni la suflet).
Au ascuns mesele de biliard într-o beznă marginală, să le descoperi doar după ce primeşti indicaţiile barmanilor.
Tot la bar am primit şi două iatagane de tacuri, fără cretă (ne-au simţit mirosul de oltean şi au crezut că o mâncăm). Masa de biliard era “luminată” de nişte leduri economice, din alea cum vezi la brelocurile chinezeşti.
Probabil începeau să genereze şi lumină, la vreo două ore după ce le-au aprins. Noi nu am aşteptat atât; am orbecăit vreo 40 de minute, până am început să lăcrimăm şi ne-am dat seama că la aşa găuri lăbărțate putem lovi pe nevăzute, în orice direcţie.
Lumea din jur nu părea incomodată. O avea lăgătură şi faptul că toţi ştiau doar regula cu “colţul opus”. La finalul primului meci, am avut pornirea să vâr o fisă în burta mesei. Mă captivase complet atmosfera de Olanu, anii ’90.
Preţul? De două ori mai mare decât în cluburile profesioniste din Bucureşti.
Dar mi-a plăcut în mall, am plecat cu zâmbet larg şi spiriduşi veseli în suflet. Asta pentru că am trecut prin Auchan. Iar în Auchan, în jurul orei 17, răsuna muzica lăutărească. Este pentru prima dată când întâlnesc deliciul ăsta într-un hipermarket: muzică ambientală, din toate boxele, cu ţambal, acordeon şi îndemnuri de “hai la joooc!”
Am zăbovit minute bune, sperând să-i văd pe fraţii timişoreni prinşi într-o horă, în jurul caserolelor cu mici şi aripi de pui. Eh, poate data viitoare.
Până atunci, îmi doresc ca Rayanair să deschidă ruta Craiova – Timişoara (doar dus).
*Fotografi: Cristian Alexandru şi Andru David Simionoiu
Nu rade, ca am fost in Craiova acum vreo 3 saptamani si am ramas usor socat de cat de mult s-a lucrat la centrul orasului (doar acolo, din pacate). Prin Timisoara n-am mai fost de foarte multa vreme si vreau sa-l experimentez la “prima mana” 🙂
dupa ungurii din harghita si covasna,acum suntem respinsi si de tiganii din timis.ar trebui sa ne dea de gandit.poate e ceva in neregula cu noi.:)))
Clar e ceva în neregulă cu noi, doar că mă aşteptam la mai multă toleranţă :))
Aia de scriu pe ziduri “Olteni go home” sunt tot olteni.
Lupta impotriva concurentei…:)
…ai avut prazul si papornita cu tine?…??
Vezi ca la noi in TM cand e frig nu mai avem terase..stam inauntru la caldurica…?
in centru unde ai fost era wake up pub, bar cu biliard…
Există un al doilea bar cu biliard?! Habar n-am avut, am crezut că aveţi alea cinci mese în mall şi atât. Un oltean, un muntean şi un moldovean, cu oile prin Timişoara. Ce aşteptări să ai? :))
Dar cu bowlingul fii sincer! Aveţi în mall pistele alea din familia Flintstone şi atât.
Poate daca te documentai putin inaintea vizitei iti iesea mai bine. Daca ai venit la Timisoara sa iti petreci ziua la Mall … atata ai vrut, atata ai primit. Cam rautacios articolul, dar da, e dreptul :). Te asteptam in 2021
Asta poate fi cel mai important eveniment al oraşului din ultimii 137 de ani (de când v-aţi pus becuri pe stradă).
Am văzut că deja s-au apucat unii să construiască un turn înalt de 150 m, cu 20 de cinemauri şi parc suspendat. Poate se fac şi drumuri, poate se renovează şi blocurile pe jumate surpate, poate se fac multe. Speranţa mea este în investitorii străini, nu în autorităţile locale 🙂
Stiti care-i baiul? Modul in care e echipat mall-ul si in care-si primeste vizitatorii e o reflexie a intregului oras, indiferent cate pub-uri cool sunt pe la colturi. Micii hipsteri vor avea intotdeauna locurile lor faine, motiv pentru care bucurestenii sunt iritati ca lumea din afara orasului e prea des ghidata spre Centrul Vechi si spre centru in general (daca nu e bagata intr-un mall de tip AFI, care e oricum peste media tarii ca echipare). Daca in mall ai trei magazine si un bar stil anii ’90, cam aia e de fapt media la capitolul “divertisment” a populatiei.
Asa, centrul Sibiului e foarte fain si la fel si zona Muzeului Astra, dar restul orasului e o epava lovita de second hand-uri, saormerii si stradute nesalubrizate. Sa nu mai vorbim despre oameni, care-si uit imediat “comportamentul traditional”, cand iesi din zonele turistice. De-asta ma uit circumspect la Capitalele Europene (si, la fel ca Dani, sunt valcean, nu bucurestean, deci slabe sanse sa ma laud cu orasul natal prin comparatie :)) ).