Am fost de curând să-mi vizitez domeniile latifundiare din judeţul Vâlcea (prunul, jderul şi căţelul).
Un drum de trei ore între Bucureşti şi Rm. Vâlcea, într-un autocar high-tech de la firmele vâlcene de transport. De-ala cu ventilaţie şi radio pe tot traseul!

O zi însorită de primăvară, ce poate fi mai frumos decât priveliştea pădurilor înverzite dintre Bucureşti şi Vâlcea? Trei ore de pastel mioritic mirific.

Dă autocarul nostru nişte coate prin trafic, îşi face loc olteneşte prin coloana interminabilă de mămăligoşi, cât ai zice “dragavei” intrăm pe interjudeţeana A1.

De cum începe păduricea de la Bolintin, pe toată marginea A1, tot Dealul Negru şi până pe malurile Oltului vâlcean, am admirat pastelul. Mirific, mioritic. O cazemată de gunoaie, întinsă pe vreo 200 km.

Sticle, bidoane, tăblării, cartoane, plastic, jumătăţi de căruţă, scutece, pisoi striviţi, pancarte cu Dan Diaconescu; tot ce a avut omul mai de nepreţ în viaţa asta, îngrămădit într-un podiş interminabil de gunoi.

Nu puteam să arunc un ochi spre verdele viu şi suculent de primăvară, că mă îngreţoşau mizeriile suculente şi purulente de pe marginea drumului. Nu cred să existe în Europa regiune mai infectă decât asta.

Cât de corupt să fii mintal şi sufleteşte pentru a te comporta ca ultima jivină nenorocită? Să deschizi geamul maşinii şi să arunci absolut orice ţi se pare incomod de cărat până la primul coş de gunoi. După care să haleşti vreo 10 mici împuţiţi la Deduleşti şi să mai arunci câteva cartoane şi peturi de bere proastă.
Serios acum. Cât de cretin să fii?!

Drumul Bucureşti-Rm. Vâlcea este o bună caracterizare a genei canceroase pe care o purtăm. Nu ştiu de la cine am luat-o, posibil să fie doar a noastră, originală 100%. Născută şi crescută la sânul poporului ales. Dar gena asta blestemată ne-a împroşcat trecutul şi ne sabotează viitorul. Ne face de ruşine peste tot în lume şi ne condamnă la submediocritate.

Colac peste pupăză, în vârful Dealului Negru, într-o curbă de 180, cineva a pictat cu litere de-o şchioapă “Basarabia pământ românesc” şi alte mesaje de naţionalism înverşunat. În curba respectivă mergi cu vreo 10 km/h, ai timp suficient să citeşti şi să reflectezi vocea poporului, transpusă în litere de câţiva metri.

Pentru că noi, în vârful unui deal de gunoi, ne manifestăm patriotismul.