”Doamne, ai mei toți sunt vaccinați și totul a fost în regulă. Acum îmi dau seama cât de norocoasă am fost și ce puteau păți.” – citat aproximativ dintr-o discuție online antivaccin.

Înțelegeți? Doamna în cauză își vaccinase copiii, vaccinul făcuse exact ce medicul spusese că o să facă, nu avusese efecte secundare și-i ferise de boli și totuși, TOTUȘI, împotriva experienței ei clare, personale și directe, era total convinsă că vaccinul e rodul unei conspirații făcute să aducă autismul pe lume.

Sute de milioane de oameni care strâmbă din nas la ce spune un produs pe etichetă cred fără probleme că niște cărți care se contrazic total de la o pagină la alta, pline de chestii imposibile și lipsite de logică, sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Că nou-născutul se naște păcătos, moștenind păcatul de-acu milioane de ani, dar dacă tu te spovedești la popă, gata, s-a șters cu buretele. Că dacă te arunci în aer și iei niște oameni care nu ți-au făcut nimic cu tine, în ceruri te-așteaptă o orgie cu virgine. Că leucemia sau cancerul la bebeluși și copii e voința lui Alah/Dumnezeu/Zeus și că ăsta a fost rostul pe lume al mititelului, să se nască și să moară în chinuri la câteva luni.

Că medicina e degeaba, chiar dacă poți să te întorci doar cu o sută de ani în urmă, adică acolo unde încă ai informații personale, din neamul tău, despre cum se turnau câtea 7-10 copii și măcar un sfert mureau de boli pe care azi copilul scapă cu două pastile și-o perfuzie 99,9% din cazuri. Iar dacă te duci puțin mai mult, cu două-trei-patru sute de ani înainte, ai să vezi epidemii anuale care omorau milioane și care în ultimul sfert de secol au fost eliminate în spațiul civilizat de vaccin. Dar e degeaba, dacă-ți spun niște idioți că datele alea-s minciuni farma și decesele alea-s pe bază de stres(nu contează că-s înregistrări istorice/bisericești cu o mie de ani înainte de prima corporație farmaceutică), tu-i crezi pe ei. Îi crezi deși un pic mai încolo, pe continente mai sărace, epidemiile alea încă ucid mii și mii și mii.

Că oportunitățile pierdute nu sunt vina ta, nici lipsa de pregătire, nici timpul aruncat la gunoi, toate-s ghinion, soartă și blestem al universului. Că problema unui popor la care capra vecinului e mai urâtă decât ciuma nu e la el însuși ci la străinii temători de locul nostru de drept în lume, ce ne sabotează speriați de cum i-am domina altfel. Că un partid de căpușe grase de cât au supt de la buget, care fură pe față, e salvatorul națiunii prădată de interesele occidentului venite sub forma unor profesinioști din mediul privat.

Să fim totuși atât de tâmpiți? Mă îndoiesc, mai degrabă credem ce ne convine – de-aici ne construim crezurile și suntem foarte puțini cei pregătiți să accepte date incomode.

Ne e ușor să avem pe cineva acolo sus care ne protejează și are grijă de noi? Ne e ușor să ni se ierte păcatele și raiul încă să ne aștepte deși ne comportăm non-creștinește zilnic? Ne e ușor să credem că mămăliga ne va arunca boala nu un tratament cumplit de jumătate de an? Ne e ușor să nu fim responsabili de eșecuri ca indivizi, ca popor? Ne e mai ușor să nu facem decât să facem?

Atunci vom crede orice tâmpenie ne lasă să ne fie ușor, vom respinge orice argument și orice informație o contrazice și, mai mult, îi vom urî pe cei care ne-o aduc.

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor