Care este granița dintre ce merită să facem pentru progresul științei și cruzime? Proiectul Nim este una dintre cele mai revoltătoare inițiative care pune întrebarea asta.
Evoluția medicinei este strâns legată de experimentul pe animale/oameni și așa a fost întotdeauna. Nu e cazul să ne ascundem după deget, pentru pastilele pe care le băgăm în noi cu tona au murit milioane de iepurași pufoși iar eu nu am nicio problemă să accept asta. E o realitate la fel de palpabilă ca și alte violuri asupra naturii pe care specia din care facem parte le-a executat cu succes în numele dezvoltării științei și tehnologiei.
Proiectul Nim însă e o cruzime de domeniul absurdului și nici nu are vreo legătură cu medicina sau vreun alt câmp extrem de important. Să iei un cimpanzeu de numai două săptămâni de la maică-sa (al șaselea pui care îi era luat în scopuri științifice) și să-l crești ca pe un bebe uman, să-l înveți limbajul semnelor și să-l faci dependent de oameni ca apoi, odată ce devine adolescent și puternic, să-l arunci de unde l-ai luat deși Nim a încetat practic să fie cimpanzeu este dezgustător.
Să te mai duci după un an să-l vezi numai ca să mai tragi o ședință foto/video cu el și apoi să pleci pur și simplu, lăsându-l sfărâmat pentru că bietul copil crezuse că vii să îl iei din cuștile alea, arată un caracter de o mizerie rară. Pentru Nim necazurile abia încep și faptul că poate comunica excelent prin semne nu îl ajută cu nimic.
Noroc cu Bob care vede tot tumultul ăsta și încearcă să îi devină prietenul care să umple golul pe care cimpanzeul îl resimte atât de puternic. Nu vă mai servesc spoilere din documentar doar unu mic mic mic – după ce Bob nu îl mai poate vedea pe Nim ani de zile (cred că vreo zece din câte îmi amintesc) și Nim se transformă într-un cimpanzeu deprimat, agresiv, închis în sine, se întâlnesc în sfârșit și Nim, după atâta vreme, face imediat semnul de joacă și încep amândoi să se joace de o parte și de alta a gratiilor. Aici a trebuit să pun pe pauză.
Unde punem linia între ce merită să faci pentru știință și ce e pur și simplu o cruzime fără sens? Orice fel de cercetare este mai importantă decât viața unui animal sau sunt proiecte începute doar pentru că cineva s-a gândit ca ar fi interesant să le facă și pur și simplu cineva ar trebui să spună stop?
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vlad, stai linistit, o sa platim pentru pacatele noastre. Planeta maimutelor se vede la orizont..:))
Acum serios vorbind, stiai ca asemenea experimente se fac si pe oameni? Se fac studii pe gemeni separati la nastere cu acordul parintilor, acelasi lucru se intimpla si cu copii abandonati care ajung in familii care primesc bani ca sa-i creasca, in anumite conditii prestabilite (nu tocmai omenesti), pentru a putea studia evolutia comportamentului si al personalitatii.
Si uite asa se ajunge de la neveste disperate la maimute deprimate…
Sunt convins ca Nim este un caz fericit dacă te gândești strict la partea fizică din ce i s-a întâmplat. Pe mine m-a atins atât de tare gratuitatea experimentului – una e să faci experimente pe animale/oameni ca să tratezi sida/cancer/sau altă boală cumplită și alta e să umanizezi un animal ca să vezi dacă poate învăța semne și apoi să-l arunci într-un mediu de care tu l-ai făcut străin.
Asta mi se părut oribil, plus atitudinea celui care a inițiat proiectul – ceva gen, mda am simțit eu că n-am făcut ceva bine dar asta nu m-a oprit să mulg subiectul cât am putut de mult și apoi să nu ridic un deget pentru subiectul care trage tot ce trage din cauza mea.
Altfel, Nim a avut o viață fericită dacă e să îl comparăm cu animalele pe care se experimentează teorii medicale/militare.
La mine totul e de perspectivă, înțeleg experimentele/studiile cu care poți salva milioane de indivizi dar nu le pricep pe cele făcute doar de dragul tezelor unor cercetători…
“înțeleg experimentele/studiile cu care poți salva milioane de indivizi dar nu le pricep pe cele făcute doar de dragul tezelor unor cercetători…”
In primul rand, de ce am vrea sa salvam milioane de vieti, daca nu avem solutii pentru a-i hrani pe toti si nici adaposturi unde sa locuiasca, nu le putem asigura? Nimeni, nici un studiu si nici un experiment stiintific, nu urmareste acest lucru. Dimpotriva as putea spune.
Ah, ca pentru finantarea unor studii si experimente, este nevoie de asemenea teluri nobile, este cu totul altceva. In realitate, in cercetarea medicala moderna, este vorba doar despre bani si profit. Atata timp cat cu salvarea unei vieti se poate castiga bani multi, cercetarea este asigurata.
In al doilea rand, ce ne-am face fara tipul acesta inocent de a cerceta si experimenta, cum este experimentul cu cimpanzeul?
Probabil ca nu am fi aflat niciodata de Konrad Lorenz si nici nu am fi stiut nimic despre atasamentul emotional al organismelor, care este considerat astazi un fundament primar important in dezvoltarea individuului. Fara experimentele lui Lorenz pe gastele gri, poate ca omenirea s-ar fi autodistrus deja…
In ochii mei, Nim este un studiu comportamental complex, care expune maimuta unui mediu uman, pentru a vedea ce achizitii poate sa faca, daca primeste o educatie specifica mediului nostru. Ulterior s-a urmarit, cat din ce a invatat inainte la oameni, il va putea ajuta in mediul lui “natural”, cu alti cimpanzei. Ar fi fost multe de urmarit si de analizat, de ex. in ce masura reuseste sa se integreze in mediul animal, daca va transmite mai departe ce a invatat de la oameni…
Interesant este ca nu fiecare cimpanzeu, s-a comportat la fel in cadrul acestui experiment.
Cred, nu stiu, dar poate ca s-a urmarit in ce conditii ar fi putut unele primate sa evolueze mai mult decat altele. Factorul extern inca mai este considerat in teoria darwinista, triggerul principal al salturilor evolutioniste.
Daca o privesc din aceasta perspectiva, eu cel putin pot sa vad importanta unor astfel de experimente, daca sint bine intentionate.
Chiar cred mai mult in ele decat in experimentele stiintifice salvatoare de vieti…
Din pacate insa, s-a facut o mare greseala cu Nim: cimpanzeul nu s-a integrat si a fost abandonat, atunci cand ar fi avut cea mai mare nevoie de oameni. Se putea evita suferinta.
Insa ce ne mira, astfel de comportament il au oamenii uneori si cu semenii lor, chiar si cu cei dragi lor…
Asta nu inseamna insa ca este gresit sa cercetezi si sa experimentezi cu animale…