Ştefan Enache (colonel STS):
– Ce, eu nu le-am spus ce a fost acolo la… poţi să spui… Eu ştiu ce a fost acolo la… când au dat ăia foc. Eu le-am spus „d-acolo nu scapă nimeni!” Păi acolo a fost dat de aia şi când a ajuns flacăra a făcut prăpăd acolo.
– Se ştia, mă! Ştia şeful din Minister… Şi Oprea… Păi dacă şi-au dat sms-uri „nu vii în seara asta în club!”, unii… Şi eu am prieteni care au fost… specializaţi pe explozibil şi arme de distrugere în masă. Acolo sunt bombele care le au americanii. Mamă şi tată. Deci americanii au mamă, îi spun bombe mamă, israelienii le spun, ruşii tată şi israelienii au o combinaţie de-a lor, aiurea. Numai gazul care a fost, a fost o explozie. Păi dacă i-a făcut ca la rotisor…
– Ce vorbeşti… Şi gazul ăla dezvoltă 2.000 de grade. Acela l-a dat din spray, s-a ridicat a creat vid, în momentul în care a coborât, oxigen.
***
Acestea sunt formulările, acesta este nivelul. Ciudată senzaţie mă încearcă atunci când văd diferenţele dintre un ofiţer de servicii secrete (colonel!) şi un drojdier semianalfabet. Mă uit la ele ca la aer – deşi imperceptibil, ştiu că există. Trebuie să existe.
Astfel de cazuri mă revoltă; oricât de jovial m-aş trezi într-o dimineaţă geroasă de ianuarie, simt cărăbuşii furiei cum se caţără până în creştet şi îmi împung creierul cu picioruşele lemnoase şi ascuţite.
În momentele astea am o mare problemă cu statutul serviciilor secrete (în special serviciile româneşti) – Opacitate totală şi libertate deplină. În ograda lor sunt singurii stăpâni. Cetăţeanul de rând nu are cunoştinţă, iar cetăţeanul ales nu are bărbăţie.
Drept urmare, cornutele “lobotomizate” din ograda lor sunt ţinute în puf. Cu banii cetăţeanului de rând, bineînţeles.
Până şi prostia brută în care băltim de cel puţin un sfert de secol trebuie să aibă o limită. Nu putem fi noi savanţii care au definit infinitul.
M-aş fi aşteptat la aşa ceva din partea uneia care postează “Pupyk dulce k m uby” pe facebook. Din partea uneia care nu ştie tabla înmulţirii pentru că “io am făcut la uman”. Din partea unui taximetrist.
Băi, dar mai daţi-o-n sângele mă-sii de treabă!
